Despre tractoriştii lui Aurel Podaru, numai de bine…

„nu-ţi face griji aurele/ în scumpa noastră patrie/ şomerii au dispărut/ chiar şi din dicţionare/ mi-a zis briciu gheorghe/ când cu restructurarea/ agriculturii de stat/ (prin ’67 vara)/ de mi s-a desfiinţat postul/ de la ţaga iar legea nu-mi/ îngăduia să ies din sistem”.

Dar, mă grăbesc să adaug – şi nu e o noutate –, tot răul spre bine!

„dă-i în aia a mă-sii/ cu sistemul lor cu tot/ că ei fac legea/ mi-a mai zis/ directorul meu/ adică fostul/ meu director/ (prin restructurare)// am eu un coleg/ de facultate/ diţiu andrei/ poate ai auzit de el/ e directorul/ şcolii de tractorişti/ din beclean// vrei să intri/ în învăţământ?/ atunci urcă/ repede-n maşină/ până nu ne-o iau/ alţii înainte”.

şi duşi au fost! Iar de atunci (din ’67, vara), s-au scurs, iată, 50 de ani. şi după aceşti 50 de ani, scriitorul Aurel Podaru (căci despre el este vorba), originar din Tritenii lui Pavel Dan, publică, recent, la Editura Neuma din Cluj-Napoca, o plachetă de versuri, intitulată baladă pentru şcoala de tractorişti. Mai bine zis, un amplu poem, în 16 secvenţe, care beneficiază de o admirabilă prezentare a poetului Horia Gârbea. Un text de pus în ramă! Iată-l.

„Balada lui Aurel Podaru, autor cu experienţă literară şi de viaţă care impresionează, este o Iliadă comică în variantă scurtă: lupta Omului cu majusculă cu omul-nou visat de patria şi agricultura socialiste. Calul Troian este aici tractorul. El e simbolul luptei cu inerţia. Pământul trebuie arat, discuit, semănat ca să iasă din el păpuşoi şi oameni noi. Cu talent, haz, dezinhibare şi nostalgie, Aurel Podaru ne explică felul în care a demonstrat: oameni se pot face, dacă ai harul didactic. Oameni noi nu, nici extratereştrii nu pot! O carte fermecătoare, cu un lirism bine ascuns între faldurile unor savori epice şi lingvistice. Aurel Podaru are urechi de prozator, ochi de poet şi nici cu nasul nu stă rău. Nu-ţi face griji, Aurele!… În scumpa noastră patrie şomerii au dispărut. Dar poeţii nu, nici măcar la Beclean.”

„o să predai deocamdată/ agrofitotehnie protecţia muncii/ şi studiul materialelor/ plus două ore de fizică/ în completare de catedră/ mi-a zis directorul şcolii/ când m-am prezentat/ la noul meu loc de muncă// îţi mai dau şi o dirigenţie/ la anul II-c/ o sută de lei în plus/ la salar”, îi spune directorul şcolii, când profesorul (de-acum) s-a prezentat la noul său loc de muncă, unde îl aşteaptă surpriză după surpriză.

„când m-am dus/ să-mi iau clasa în primire/ am aflat că eram deja/ al cincilea lor diriginte// patru într-un singur an?/ m-am holbat la elevii mei/ ca la nişte extratereştri/ deşi ei credeau că eu sunt/ cel picat din lună”. Abia acum avea să afle profesorul ce şi cum e cu clasa aceasta „fără stăpân” şi „de nestăpânit”, cum credeau unii despre anul II-c, cu patru diriginţi într-un singur an, „care ne-au abandonat/ rând pe rând/ şi fără regrete”.

O galerie de personaje (elevi şi profesori) sunt schiţate din câteva trăsături de condei, căci stofa de prozator a lui Aurel Podaru transpare şi în acest poem cu accente autobiografice, scris „cu talent, haz, dezinhibare şi nostalgie”, ca să-l cităm din nou pe Horia Gârbea. În timp ce profesoara Vlaic Margareta trăia cu un spion sârb, cu douăzeci de ani mai bătrân decât ea, profesorul de motoare termice reclama pe toată lumea din şcoală („pe unul că intră/ băut la clasă/ pe altul că bate elevii/ abonamentele la/ scânteia tineretului/ lasă de dorit/ educaţia ateist-ştiinţifică/ a elevilor vai şi amar”).

Luna octombrie („când berbecii dau buzna între oi/ şi elevii la strânsul recoltei”) este un moment hotărâtor în relaţia noului diriginte cu elevii săi din anul II-c.

„a doua zi la unsprezece fix/ a sunat goarna// pauză de-o ţigară băieţi/ cine n-are tutun/ să vină la mine// dar ei nu m-au crezut/ eram convinşi că glumiţi/ sau ne puneţi la încercare/ dom’ diriginte a zis duhănaşu/ (cum l-au poreclit colegii/ pe lucaci andrei pentru că era/ cel mai mare fumător din clasă/ şi nici un professor n-a reuşit/ să-l prindă fumând/ sau cu ţigări asupra lui)// nici n-am îndrăznit/ când ne-aţi întins/ pachetul de carpaţi/ fără filtru/ deşi salivam ca şi câinele lui pavlov// eu am văzut cu ochii mei/ a zis şi ceteraşu/ (bazga traian)/ dar nici acum nu pot crede/ că-i adevărat ce am văzut// prea ne cântaţi în strună/ dom’ diriginte/ chiar nu vă temeţi/ c-o să vă reclame/ cineva la partid?”

S-o facă dacă are curajul, am spune şi noi, căci, în urma reportajului: elevii şcolii de tractorişti din beclean fac istorie pe ogoarele fermei sâniacob (apărut în ziarul local), „tovarăşul prim-secretar/ s-a deplasat personal/ la faţa locului/ să vadă cu ochii lui/ minunea de la sâniacob// şi a avut ce vedea!”

Altă viaţă!, şi-or fi zis şi elevii anului II-c, care, încet dar sigur, se dau pe brazdă. Buni de prins iepuri cu ei!, dacă dirigintele lor le-ar fi cerut acest lucru. Relaţia profesor-elev prinde un nou contur la şcoala de tractorişti din Beclean.

„să fiţi mândri că veţi deveni tractorişti/ mă mânjilor/ le-a zis profesorul iacoban/ la ora de dirigenţie/ la care-şi fixase ca temă/ mândria de-a fi tractorist// actualul primar al becleanului/ ca să vă dau un exemplu/ de sub nasul vostru/ a fost tractorist la bază/ acum are studii superioare/ şi-a ajuns acolo unde-l vedeţi// iar inginerul ciura augustin/ că-l cunoaşteţi şi pe ăsta/ e absolvent al şcolii de tractorişti din beclean/ prima promoţie mă cioflingarilor// ziua întreagă/ se afla pe tractor/ la arat/ discuit/ semănat/ recoltat/ după caz/ seara era elev/ la un liceu din dej// a urmat facultatea/ de agronomie la cluj/ azi e şeful fermei/ de legume/ la ceape beclean/ care a obţinut anul trecut/ cea mai mare producţie/ de varză în sector cooperatist/ la nivel de judeţ// asta înseamnă mândria/ de-a fi tractorist/ mai spuse profesorul iacoban/ mândru că lecţia lui/ şi-a atins scopul.”

O carte fermecătoare, cum zice şi Horia Gârbea. O carte care se citeşte dintr-o răsuflare, o carte despre care s-a scris deja şi în presa literară, Caiete Silvane, din câte ştim, având convingerea că se va mai scrie încă.

A consemnat Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro