Deocamdată – doar USL!

Ilie Călian

S-a rupt USL! Roşia Montană a spart USL! Acestea erau interpretările pe care le-am auzit în ultima vreme – şi mai ales ieri – din par-tea multor “observatori politici” şi “analişti”. Fals!
Alianţa USL nu a fost şi nu putea fi o căsătorie din dragoste. În politică se fac alianţe pentru proiecte comune – imediate sau cu bă-taie mai lungă. După surprinzătoarea cădere a Guvernului MRU, în urma mo-ţiunii de cenzură votate de majoritatea parlamentară regrupată, şi ac-cederea la guvernare a USL, electoratul a hotărît să dea majoritatea voturilor pentru Parlament şi autorităţile locale tot partidelor din USL, sancţionînd PDL şi gruparea aliaţilor săi, dar şi pe Băsescu însuşi. Atunci, la presiunea PNL – care s-a temut că, odată ce PSD s-a văzut “cu sacii în căruţă”, adică în fruntea Guvernului, s-a impus principiul “Repede înainte: Antonescu preşedinte!”. Aşa s-a şi procedat, iar marea majoritate a electoratului a votat pentru demiterea lui Traian Băsescu.

Se ştia că acesta are în subordine strictă şi Curtea Constituţională, şi “serviciile”, şi procurorii, şi CSM. Şi se mai ştia că în Uniunea Europeană atît PPE (căruia i se subordonase Băsescu, împreună cu PD/PDL) îl vor susţine pe acesta. Mai mult, se ştia cîte ceva despre faptul că Bă-sescu a înfeudat ţara unor interese străine. Iată că acestea au fost atît de puternice, încît nu doar partidul-tată (PPE), ci chiar ţări pu-ternice, precum SUA şi Germania, au exercitat presiuni formidabile asu-pra României, în speţă, a lui Ponta si Guvernului său, încît acesta a acceptat un “protocol” pur formal între două persoane / instituţii: primul ministru şi preşedintele. Nu trebuie uitat că, tocmai pentru a preveni orice fricţiuni, PSD – cu toate că avea o “zestre” electorată mai mare – a acceptat  principiul juma’-juma’ în toată această colaborare.

Însă, cum s-a văzut, dorinţa “Repede înainte: Antonescu preşedinte” nu s-a realizat. De aici a rezultat frustrarea personală a lui Crin Antonescu, dar şi a PNL în ansamblu – partid care, foarte plin de sine, ca orice organizaţie “elitistă”, a considerat că de vină este, pînă la urmă, chiar preşedintele său, Crin Antonescu. Astfel că acesta, dincolo de presiunea propriului narcisism, trebuie să suporte şi presiunea din interiorul PNL. De altfel, diferenţa de opinii dintre PSD şi PNL se văzuse mai devreme, cînd semnalam faptul că acea Comisie constituţională aflată în subordinea lui Crin Antonescu a refuzat principiul re-publicii parlamentare în favoarea republicii semiprezidentiale, care să-i acorde lui Antonescu aproximativ aceleaşi puteri de ingerinţă în treburile Executivului pe care le are acum Băsescu.

Aşadar, problema “Proiectul Roşia Montană” nu e un motiv real, o “picătură care a umplut paharul”, ci doar un pretext pentru Crin Antonescu de a-şi vărsta oful – o manifestare de imaturitate politică, după opinia mea. Antonescu îşi va fi imaginat că, solidarizîndu-se necondiţio-nat cu manifestanţii anti-Roşia Montană, va obţine o susţinere din partea feluritelor “societăţi civile” atît de mare, încît să se dispense-ze de susţinerea “în teritoriu” a PSD. Mare greşeală. Crin Antonescu pa-re să procedeze ca o nubilă în faţa a zece pretendenţi şi nu are decît cu mîna semn a face, ca să i se pună la picioare totul. Însă, singurul pretendent care are şi paloş măiestru, şi cal buiestru, şi majoritatea vo-turilor este PSD. Iar dacă PSD acceptă să-şi ia o mireasă mai sărăcuţă-n dotă electorală, o face pentru că se gîndeşte la o căsătorie liniştită cîtiva ani, pînă la posibilul divorţ.

Am multe a-i reproşa lui Victor Ponta ca prim-ministru şi preşedinte de partid – cel puţin din unghiul celui care nu este implicat direct în decizii. Poate că, asemenea chibiţului de pe margine, aş fi văzut mişcări mai bune. Poate! Dar nu sînt absolut sigur, pentru că nu ştiu, nu am “toate datele problemei”. Un lucru îl presupun ca absolut cert: în acest moment USL nu se “rupe”, întrucît alianţa are probleme mult mai grave de rezolvat. Iar Crin Antonescu ştie asta şi el: poate să mai facă fiţe, dar nu ajunge preşedinte fără voturile PSD. Iar dacă alţii din PNL se gîndesc să preia “Dreapta”, să coaguleze o alternativă la PSD, atunci oamenii aceia ar trebui ca, mai degrabă, să iasă la pensie din politică: la această oră, electoratul nu este pregătit să voteze masiv decît în favoarea USL.