“Democraţia gulaş”: Guvernare parlamentară cu control puternic centralizat şi elemente de regim al partidului unic

În timpul Războiului Rece, s-a spus despre Ungaria că era guvernată de “comunismul gulaş”, ca urmare a experimentelor lui Kádár János în economia pieţei libere şi slăbirii treptate a regimului său totalitar. Astăzi se naşte “democraţia gulaş”: guvernare parlamentară condimentată cu control puternic centralizat şi elemente de regim al partidului unic.

Cît de mult poate face UE – prin lege un club de democraţii – pentru a împiedica un guvern ales liber din interiorul frontierelor sale să-şi transforme democraţia în autocraţie? Comisia de la Veneţia, organismul consultativ al Consiliului Europei pe probleme constituţionale, a emis un raport usturător privind recentele reforme judiciare adoptate de partidul Fidesz de guvernămînt, despre care grupul spune că sînt antidemocratice şi pun în pericol dreptul la un proces echitabil.

Comisia Europeană este în discuţii cu Budapesta pentru aceasta şi alte potenţiale încălcări ale legislatiei UE. Luna trecută, Parlamentul European a dezbătut proceduri care ar putea exclude efectiv Ungaria din UE.

Toate semnele arată însă că, în cele din urmă, se va putea ajunge la un compromis. Nu este o luptă pe care părţile ar dori să o vadă sfîrşind urît. Instituţiile europene pot face mult pentru a inversa turnura urîtă pe care a luat-o viaţa publică pe bulevardele somptuoase din Budapesta şi în palatele puterii de aici.

Nimic din toate acestea nu ar fi contat atît de mult pentru o Europă confuză din cauza crizei dacă nu ar fi fost eşecul programului economic al lui Orbán. Impunerea celei mai mari taxe din Europa pentru bănci şi impozite pe profit pentru sectoarele dominate de companiile multinaţionale nu au făcut minuni pentru investiţiile străine şi creşterea economică, sau pentru încrederea în solvabilitatea Budapestei.

De aceea, presiunea reală asupra Fidesz de a-şi reconsidera “hiperactivitatea” legislativă este una financiară. Miniştrii europeni de finanţe au votat pentru suspendarea ajutorului de 495 milioane de euro pentru Ungaria, deoarece măsurile de reducere a deficitului nu sînt suficient de “permanente”. Negocierile pentru un nou acord de împrumut cu FMI sînt în aşteptare pînă cînd Comisia Europeană stabileşte procedurile de infringement împotriva a trei dintre noile legi ale Fidesz.

Pieţele par să aştepte acordul cu FMI şi probabil că au dreptate. Fidesz ştie că are nevoie de banii de la FMI mai mult decît de legile sale noi. Totodată, nu este în interesul UE să trimită o altă ţară în “cădere liberă” economică. Drept urmare, forintul s-a întărit din ianuarie, iar randamentele obligaţiunilor s-au răcit.

În acelaşi timp, pare probabil ca Orbán să păstreze intacte cea mai mare parte din “reformele” sale. S-ar putea ca “turnirul” cu instituţiile europene să-l fi avantajat politic. La 15 martie, de Ziua Naţională, adresîndu-se celor 100.000 de susţinători reuniţi în faţa Parlamentului, el s-a răfuit retoric cu vechii “duşmani”: UE şi FMI, speculatorii de pe piaţă, presa internaţională. “Nu vom fi o colonie”, a strigat el în aplauzele mulţimii.

Adevărata tragedie a Ungariei este că pericolul economic a determinat politica ţării să se coaguleze în şovinism şi revanşardism. Susţinătorii Fidesz descriu programul legislativ al lui Orbán drept o reechilibrare tardivă după comunism.

Totuşi, relaţiile Fidesz cu propria castă de oligarhi trimit un semnal de alarmă. Unele dintre măsurile recente ale Fidesz nu par impulsionate de reorganizare, ci de răzbunare. O lege adoptată în decembrie identifică oficial Partidul Socialist drept succesorul Partidului Muncitoresc Socialist al lui Kádár. Legea suspendă statutul prescrierii crimelor din perioada comunismului. Nu au fost încă formulate acuzaţii penale pe baza noului decret, deşi preşedintele PS Mesterházy Attila consideră că măsura este doar simbolică: o încercare de a stigmatiza, nu de a persecuta.

Totuşi, un sentiment de flexibilitate calmă îi stăpîneşte chiar şi pe cei mai proeminenţi critici ai Fidesz. Puţini sînt dispuşi sa folosească cuvîntul dictatură invocat de alţii pentru a descrie guvernul lui Orbán.

Solymosi Frigyes, fost consilier al Fidesz atunci cînd partidul se afla în opoziţie, în anii 1990, spune că principalele slăbiciuni ale premierului sînt antipatia sa faţă de critici şi un gust pentru angajarea în dispute, dar şi că, în pofida “minţii înfierbîntate”, Orbán este suficient de abil să ştie că nu poate fi prea detaşat de electoratul său. Orbán a schimbat deja ideologia partidului său o dată, de la stînga la actuala orientare, în urma unui calcul care a fost cheia victoriei Fidesz în alegerile parlamentare din 1998.

Cu alte cuvinte, Orbán este un “machiavelic”, dar nu unul cu proiecte mai mari pentru Ungaria, altele decît cel de a rămîne la cîrma ţării. Poziţia lui Orbán de “Janus cu două feţe” în relaţia cu Europa – zîmbete la Bruxelles, scrîşnire din dinţi acasă – sugerează o politică pragmatică, nu o ideologie. Acest lucru, spune Solymosi, ar trebui să-l facă maleabil la ceea ce vor alegătorii din Ungaria şi ce vor vota ei. Astăzi este populismul economic şi mînia faţă de instituţiile europene, dar ce va fi peste doi ani nu se ştie.

“Este un politician extrem de flexibil”, afirmă Solymosi. “Orbán este capabil să se schimbe foarte repede, dacă trebuie să se schimbe”, adaugă el.