De la micul cioban de ieri, la fermierul prosper de astăzi

Frământatul drum al Văleniului provoacă un disconfort interesant în această capricioasă primăvară, dominată de temperaturile oarecum uitate pe aici de predecesorul anotimp.

Pe cât de bolovănos este spațiul pe care rulăm spre arealul mioritic numit oarecum metaforic ,,Poeți’’, pe atât de pitoresc îl recomandă explozia de alb și verde crud a piscurilor brodate cu mii de arbuști înfloriți, spre care urcau în liniștea dimineții vreo 800 de mioare și 600 de mielușei ce zburdau pe întinsul imaș ce scrutează dimensiunea a 100 de hectare de pășune perfect ecologică. În acest decor primăvăratic, descindem la ferma de ovine a familiei Circov, unde am avut ce vedea, dar am și aflat cum micuțul ciobănaș, de acum 30 de ani, a devenit, prin ambiție, dragoste de animale și muncă istovitoare, un bun fermier al comunei Căianu.

– Rep: V-ați ascuns aici între două dealuri, dle Alin Beniamin Circov, unde creșteți un efectiv de peste 800 de mioare, încât nici lupii nu prea găsesc frumoasele dv. țurcane oacheșe și breze.

– Alin Beniamin Circov: După ani grei în care numai că nu am îngenunchiat în fața primarilor din acest areal transilvan să-mi ofere și mie pășune pentru a încropi o fermă de ovine, am avut șansa să cunosc moștenitorii unui mare latifundiar al vremurilor, care mi-au vândut 29 ha. de teren agricol în această zonă, unde mi-am rânduit acest mic cartier ovin. Terenul are și o casă de locuit cu câteva acareturi pe care le-am donat unei familii tinere, nevoiașe, care au de crescut șase copii minori.

– Rep: Alergați zilnic pe un drum lung de 10 km, toamna și iarna, plin de noroi și zăpadă, vara plin de praf, dar nu renunțați la această grea îndeletnicire cu… foc continuu.

– Alin Beniamin Circov: Fiecare cu pasiunea și proiectele lui în viață. Eu de mic copil am îndrăgit aceste animale blânde care dau omului lapte, carne, lână și chiar pielea care se prelucra nu de mult ca lâna, atât meșteșugărește cât și industrial. Îmbrăcămintea din lână nu se compară cu cea din fire de sintetice, laptele, cașul, telemeaua, urda și carnea de miel sau noaten iarăși nu au comparație. Toate acestea trebuie să le producă cineva în cât să putem subdimensiona importurile de produse alimentare, unele de o calitate îndoielnică aduse de peste mări și țări.

Moșii și strămoșii mei au crescut oi, porci, păsări, vaci, au muncit mult, dar au și mâncat sănătos, ori eu vreau să nu abdic de la aceste îndeletniciri care nu au, ce-i drept, confortul și parfumul birourilor dotate cu calorifere și instalații de aer condiționat, dar au dimensiunea lor unică care întreține mai bine flacăra vieții în acest mediu ambiant în care natura are frumuseți abisale și când plouă, și când ninge, dar și când te toropește arșița verii.

Despre drum și drumurile comunei nu am ce a vă spune, deoarece chiar dumneavoastră ați luat, cu vreo trei săptămâni în urmă, un interviu noului primar al comunei noastre, dl. Daniel Crișan, care a prezentat situația deplorabilă a drumurilor noastre care nu sunt acoperite nici măcar cu 1 km. de asfalt. Nădăjduim că noua administrație o să investească în această infrastructură atât de necesară.

– Rep: Ați amenajat aici, între aceste dealuri împădurite, o adevărată fermă de ovine din rasa țurcană. Ați beneficiat de un proiect cu finanțare guvernamentală sau europeană în dezvoltarea acestei afaceri zootehnice?

– Alin Beniamin Circov: Nici vorbă de așa ceva. Când mi-am structurat eu ferma, nici nu eram membri ai Comunității Europene. Tot ce vedeți aici s-a născut prin munca mea și a soției mele, Mihaela. Tot ce am încasat după truditoarea muncă a noastră de ani de zile am investit.

Avem construite adăposturile de iarnă ( saivane) pentru un efectiv de 1.000 de capete ovine mamă, pentru tineret și berbeci de reproducere, chiar și pentru miei. Am finalizat amenajarea unei platforme pentru bălegar care este destinat îngrășării terenurilor cultivate cu cereale. Aici trebuie să fac o paranteză pentru a sublinia faptul că anual reușim să cultivăm cu porumb și orz 10 ha teren arabil, de pe care obținem cantități mari de produse necesare furajerii suplimentare a efectivelor pe timpul iernii. Sunt și tractorist, și agronom, și cioban, chiar și tehnician veterinar. Pentru a lucra terenurile arabile mi-am cumpărat tractor, semănătoare, discuri, adică toate utilajele cerute de tehnologia culturilor cerealiere. Suprafețele pășunabile le îngrășăm prin târlire, nu utilizăm niciun fel de îngrășământ chimic în perimetrul terenurilor noastre și al celor închiriate. Pășunea ce o vedeți aici, de 90 ha. este închiriată de la privatizați, nu din inventarul Primăriei.

– Rep: Ce ați făcut cu efectivul bovin, care era în anul trecut de 20 de capete?

– Alin Beniamin Circov: Într-o analiză făcută în familie am ajuns la concluzia că nu trebuie să amestecăm ovinele cu bovinele și le-am vândut. Când un litru de lapte este mai ieftin decât un litru de apă, firesc că te întrebi: unde este rentabilitatea muncii familiei tale?.

Mai avem trei juninci care vor merge la târg și ele, iar cele două bivolițe le ținem pentru laptele lor deosebit de valoros, mai deținem și 15 porci, iar pentru frumusețea lor avem și cinci cai roibi care încă nu au fost înhămați la treburile fermei.

– Rep: Primiți subvențiile promise, dle Beni?.

– Alin Beniamin Circov: Nici măcar un leu, doar promisiuni. De la ministeriabilul Daia am primit 2 lei pentru kg. de lână, însă de atunci nimic. Anual tund peste 10 tone de lână și nimeni nu o cumpără, nu este un secret a spune că în anii trecuți nu doar eu și alți proprietari de oi au fost nevoiți să ardă lâna.

– Rep: Ce faceți cu laptele?

– Alin Beniamin Circov: Întreaga cantitate de lapte o valorificăm noi. Am construit în cadrul gospodăriei noastre din sat și dotat cu cele necesare propriul centru de prelucrare a laptelui, care este autorizat de DSV, în producem pentru fondul peții: caș de oaie, telemea, urdă și jintuială, inclusiv cheagul este produs de noi, nu este de sorginte chimică.

– Rep: Ce faceți cu cei peste 600 de miei?

– Alin Beniamin Circov: Neavând contracte de comercializare, acum în preajma sărbătorilor Pascale, vin sfârnarii de animale care îi cumpără și apoi îi vând la prețuri profitabile pentru ei, nu pentru noi. O parte din mieluțe le oprim pentru întinerirea efectivului matcă. Și să nu uităm că de când e lumea lume, munca țăranului a fost dijmuită fără noimă atât de guvernanți, cât și de profitori de profesie.

– Rep: Observ că aveți curent electric, apa necesară și chiar o mini-căsuță cu geamuri spre toate punctele cardinale.

– Alin Beniamin Circov: Curentul este adus de la o fermă din comuna vecină Cojocna, iar apa necesară animalelor și altor nevoi o avem din cele trei fântâni pe care le-am făcut după cumpărarea acestor terenuri. Această căsuță este o cameră de serviciu a mea, aici îmi stabilesc programul zilnic, aici mă odihnesc, de aici supraveghez întreaga fermă, inclusiv atacul lupilor care nu lipsește, dar care este oprit și de cei șase câini de pază.

– Rep: Interesant mi se pare să povestiți, pe scurt, cititorilor ziarului Făclia cum a ajuns micuțul ciobănaș, de șase ani, fermierul prosper de azi.

– Alin Beniamin Circov: Greutățile părinților ne-au obișnuit pe toți cei patru copii să muncim de mici. Fiind un iubitor de miei, cu care mă jucam, am ajuns să dau în strungă 600 de oi de trei ori pe zi, la un neam al meu când număram doar șase ani. La 17 ani eram cioban la Jucu, din banii câștigați acolo am cumpărat o casă veche a bunicilor pe care mi-am construit rosturile de azi cu tot confortul necesar familiei.

La 23 de ani m-am căsătorit cu Mihaela, clujeancă, unde m-am mutat și eu, dar după trei luni am rugat-o să ne mutăm la locul meu de baștină, Căianu, iar cu banii de la nuntă să cumpărăm oi.

A fost greu să-mi conving soția, dar mai greu au cedat socrii. Cu darurile ospățului am cumpărat primele 60 de mioare de la care am crescut an de an mieluțele și mi-am format efectivul de 800 de ovine ale anului 2021.

Nu regretăm că am părăsit municipiul Cluj – Napoca, deoarece prin munca noastră depusă de dimineața până noaptea, iarna, vara, în condiții climatice grele, am reușit să ne îndeplinim acest mic proiect al vieții, crescând și doi copii care-și ajută părinții, iubind mai mult ferma decât discoteca.

– Rep: Și o ultimă întrebare, dle Beni: spuneați că sunteți tractorist, cioban, agronom și chiar veterinar. Cum motivați ultima îndeletnicire de veterinar?

– Alin Beniamin Circov: Foarte simplu. Eu fac tratamente de 21 de ani la efectivele rulate în fermă, eu le vaccinez, iar de doi ani mă ajută și băiatul cel mare, Aurel, care este veterinar și student la zootehnie. Cel mic, Bogdan, își face și el ucenicia în ale zootehniei, chiar dacă încă este elev.

Și cum vedeți, nu am oi care să șchioapete, să fie bolnave, sunt viguroase și au miei de toată frumusețea, o bună parte din ei vor ajunge delicioase fripturi pe masa creștinilor, la marea sărbătoare a Învierii Domnului.

Interviu realizat de Dumitru VATAU