De la Kennedy la Obama, două simboluri ale generaţiei lor

El Pais

Actualul preşedinte al SUA, Barack Obama, încearcă să poarte cu onoare torţa pe care i-a predat-o familia legendarului John F. Kennedy, asasinat în urmă cu 50 de ani, la 22 noiembrie 1963. Un moment memorabil, al campaniei electorale din 2008, a fost mitingul de la American University, cînd senatorul Edward Kennedy, înconjurat de membri importanţi ai familiei sale, între care şi Caroline Kennedy, fiica lui John F. Kennedy, i-a predat simbolic ştafeta unui tînăr de culoare pe care istoria îl aştepta cu porţile larg deschise. “Este timpul unei noi generaţii, este ora lui Barack Obama”, a spus Edward Kennedy trecut acum în nefiinţă.

Comparaţiile între Obama şi Kennedy, înainte şi după ceremonia de la American University, au fost constante. Într-o ţară unde simbolurile depăşesc cu mult faptele, preşedintele Kennedy şi preşedintele Obama sînt consideraţi hituri care au marcat reînnoirea unei generaţii şi a unei naţiuni şi care vor rămîne pentru totdeauna în memoria SUA.

Este posibil ca figura legendară a lui JFK să-l fi ajutat pe Obama să ajungă la Casa Albă, dar s-a transformat într-un strigoi care îl bîntuie acum pe preşedinte în dureroasa sa luptă cu realitatea. Mai ales acum cînd popularitatea lui Obama a scăzut dramatic. Grandoarea lui Kennedy – mandatul său este discutabil, nu şi dimensiunea lui istorică – i-a pus în umbră pe mulţi succesori ai săi, începînd cu primul, Lyndon Johnson (de abia după două decenii i s-a recunoscut parţial uriaşa sa contribuţie la justiţia socială, sau la egalitatea de şanse) şi terminînd cu ultimul democrat înainte de Obama, Bill Clinton, comparat şi el cu Kennedy în timpul preşedinţiei sale.

Clinton s-a aflat şi el alături de Obama, la Arlington, pentru a-i aduce un omagiu lui Kennedy. Ambii sînt probabil principalii moştenitori ai fenomenului “kennedyan” care a marcat ţara timp de jumătate de secol. Însă, în timp ce comparaţia dintre Kennedy şi Clinton pare forţată, artificială şi aleasă în mod intenţionat de scenariul politicii şi al alegerilor, în cazul lui Obama comparaţia cu Kennedy este cît se poate de justificată. Kennedy a fost primul catolic ajuns la Casa Albă, iar Obama – primul preşedinte de culoare din istoria ţării.

Cel mai semnificativ element pe care îl au în comun Kennedy şi Obama este capacitatea lor de a-şi mobiliza respectivele generaţii. Unul cu port-drapelul drepturilor civile, celălalt, cu opoziţia faţă de războiul din Irak; ambii au fost capabili să reînvie o societate cuprinsă de ruşinea războiului şi a segregării rasiale. Pînă la Obama, niciun tînăr nu şi-a mai atîrnat de perete un poster cu preşedintele în semn de identitate.

Acest lucru s-a datorat unei calităţi pe care o împărtăşesc amîndoi: talentul de orator şi discursul care ajunge la inimă. Sloganul “Yes, we can” al lui Obama, deşi mai superficial, poate fi comparat cu memorabilul: “Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, ci ceea ce poţi face tu pentru ţară” al lui Kennedy. Deşi originile lor sociale sînt diferite, atît Kennedy, cît şi Obama au urmat cursurile distinsei Universităţii Harvard. Pentru primul – ca destinaţie firească pentru un membru al familiei, pentru al doilea – ca premiu pentru eforturile şi ambiţia unui tînăr modest.

Amîndoi s-au transformat în simboluri “glamour” şi al interesului public. În vremea lui Kennedy, revista Life hotăra cine are “glamour”; acum decid reţelele sociale. Însă ambii au suscitat atenţia nu doar a compatrioţilor, ci şi a cetăţenilor din întreaga lume prin spontaneitatea comportamentului, căldura zîmbetului şi naturaleţea vieţii de familie. Kennedy a venit la putere într-un moment în care ideologia şi principiile însemnau mult. Obama a preluat preşedinţia SUA în plin apogeu al unei lumi post-ideologice în care au căzut ziduri şi prejudecăţi care divizau omenirea.

Totuşi, în momente importante ale preşedinţiei lor, ambii au mizat pe soluţii prudente şi pragmatice care le-au definit mandatele: Kennedy în criza rachetelor, Obama în conflictul cu Iranul. Istoria este capricioasă şi totodată previzibilă: fiica lui Kennedy, Caroline, este azi ambasadoarea lui Obama în Japonia, pe ale cărei mări tatăl ei a luptat în al doilea război mondial. Cine ştie dacă peste cîţiva ani nu se va afla ea la American University, pentru a trece încă o dată torţa în mîinile primei femei preşedinte a SUA. Nimeni nu ştie pînă unde se va întinde umbra nemuritoare a lui Jack.