De la avatarele integrării la strategiile dezvoltării (IV)

România dezvoltă politici de dependenţă

Sîntem în situaţia, ca ţară, de a răspunde acestui imperativ al globalizării,  care, place sau nu pace, se întinde. Statele au trecut deja  la croirea unei politici globale din perspectiva interdependenţelor complexe. România dezvoltă nu politici de interdependenţă, ci politici de dependenţă. În continuare, avem dependenţe de anumite zone de energie, avem în continuare dependenţa, din păcate, de resurse pe care le avem în ţară şi din păcate avem meteodependenţă şi meteodependenţă politică. Aceasta nici măcar nu-i trimite să se roage la Cel de Sus, ci eventual să privească în ceaşca de cafea dacă ziua de mîine va fi mai bună sau nu.

Pe noi ne interesează să fim participanţi la acest circuit global, ai acestui circuit mondial, şi cu ce ar trebui să participăm? În primul rînd, cu o ţară care are cîteva domenii de performanţă globală, (subliniez: globală), economic, comercial şi în general de piaţă. Să vă dau un exemplu. Finlanda are  cinci domenii, dar cele cinci domenii care o ancoreaza în globalitate fac din Finalanda  unul din cele mai avansate din punctul de vedere  al venitului pe cap de locuitor.

E nevoie în primul rînd să ne valorizăm resursele noastre. A binecuvîntat Dumnezeu ţara asta cu foarte  multe resurse; chiar prăduite cum au fost, încă mai există. Cîtă vreme nu  există o politică foarte coerentă şi pe temen mediu şi lung, nu pe termen scurt, în ceea ce priveşte resursele, atunci, îmi pare rău, ne autocondamnăm. Mă refer la resurse minerale, cîte există sau cîte nu mai există, mă refer la resurse energetice,  şi aici daţi-mi voie, fiindcă tot nu avem o strategie energetică, să recomand strategia lui Vintilă Brătianu din 1925. Sigur că da, aceea nu cuprindea elementele de energie nucleară, pentru că pe vremea aceea încă nu se făcuseră  descoperirile. România este unul dintre statele care în Uniunea Europeană are unul din potenţialurile hidro cele mai puternice, dar pentru aceasta este nevoie de  investiţie şi o durabilitate pe termen lung.

Una dintre resursele cele mai importante, la ora actuala , după părerea mea într-un pericol vital, se referă la forţa de muncă, la resursele umane. Competitivitatea statelor va fi dată în  perioada post-criză, în primul rînd, subliniez, în primul rînd, de resurse umane. Resurse financiare, capital, există. Bătălia la ora actuală este pe resurse umane.

Resursele de inteligenţă migrează. În ţară ce rămîne?

Priviţi fluxul resurselor de inteligenţă: este dinspre Europa occidentală către Statele Unite, Canada, Australia şi puţin Noua Zeelandă; este dinspre Europa central-răsăriteană către Europa occidentală ş.a.m.d. Dar în ţară ce rămîne, cum vom putea să atragem noi investiţii competitive? Pentru că  putem  atrage investiţii pentru cinci ani şi după aceea să ne plîngem, vai ce ni se întîmplă! Tot timpul sîntem pe post de victimă.

La ora actuală, jumătate din forţa de muncă naţională nu este în ţară. Dacă se mai deschide graniţa şi pentru SUA, mai pleacă o porţiune bună din forţa de muncă – şi, atunci, care vor fi resursele umane cu care România va încerca să devină competitivă în anii care vin? N-am zis deceniile, am zis anii, pentru că  bătălia pentru competitivitate globală a început, ea  este în desfăşurare la ora actuală şi, neavînd politici adecvate pentru aşa ceva, nu faci decît să te supui unui tip de colonialism intern, pe care anumite zone îl vor dezvolta, pentru că ceea ce se concretizează la ora actuală este realizarea unor zone sau, dacă vreţi vreţi, blocuri integrative, integraţioniste, care au în vedere atît construcţii monetare, cît şi construcţii economice, dar  şi strategii comerciale globale, iar participarea la asemenea construcţii în România este posibilă pentru că sîntem parte a Uniunii Europene.

Dar pentru aceasta  trebuie să avem politica adevărată. Fireşte, unul din domeniile care mi se par absolut esenţiale se numeşte educaţia, apoi cercetarea şi inovarea, fără acestea trei, care trebuie să fie încununate de o stare de sănătate cît se poate de bună, este imposibil sa evoluezi spre competitivitate globală. Ca atare, avem resurse, avem potenţial, ne lipseşte o strategie clară pe termen  mediu şi pe termen lung, şi ne lipseşte mai ales un leadership care să aducă ţara acolo unde trebuie.  Eu cred că le vom găsi şi pe acestea.

Maria SÂNGEORZAN

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.