De ce sînt mobilizate forţele occidentale în Africa?

Experienţa afgană poate susţine strategia recursului la puterea “soft”. Cu toate acestea, intenţiile Occidentului în Africa nu sînt în întregime altruiste şi există o concurenţă pentru influenţă pe acest continent bogat în minerale şi în potenţial comercial. Spre exemplu, o Chină disperată după resurse – care desfăşoară proiecte de construcţie interminabile – şi-a demonstrat recent puterea militară. Astfel, trupe chineze au fost observate recent patrulînd alături de soldaţi din Zimbabwe în oraşul Mutare, în timp ce cargoul An Ye Jiang, plin cu arme pentru regimul lui Robert Mugabe, a fost andocat în Durban.

Pe de altă parte, există un consens internaţional că statele aflate în pragul falimentului nu ar trebui să devină paradisuri pentru următorul val de terorişti dornici de a ataca Occidentul şi că acest scop trebuie atins fără a mobiliza trupe pe teren. Un puternic exemplu în acest sens este Republica Centrafricană. În condiţiile în care ONU a atras atenţia asupra unui genocid iminent, ţara a devenit terenul de luptă sîngeros pentru rebelii indigeni Seleka, alături de luptătorii Al-Qaida din Maghreb, de cei Boko Haram din Nigeria, de miliţiile Janjaweed din Sudan, de Armata de Rezistenţă a Domnului din Uganda şi de islamiştii din Mali. Franţa a menţinut aproximativ 400 de trupe în capitala Bangui, cu scopul de a păstra deschis drumul spre aeroport.

În ceea ce priveşte Marea Britanie, ultima campanie a acesteia în Africa a fost în urmă cu 13 ani în Sierra Leone. În prezent, Marea Britanie antrenează forţe armate în trei state (Somalia, Mali şi Libia), unde situaţia este departe de a fi calmă.

Cel mai important proiect militar american în Africa rămîne în Egipt, al cărui forţe armate au primit un ajutor de 1,3 miliarde de dolari din partea Washingtonului în fiecare an. Deşi o parte din aceste fonduri au fost suspendate atunci cînd mai mulţi civili au fost ucişi de forţele de securitate după răsturnarea lui Mohamed Morsi, mulţi congresmeni americani speră să folosească aceşti bani ca instrument de negociere pentru a ţine în frîu armata egipteană. Pentagonul conduce, de asemenea, Iniţiativa Trans-Sahariană privind Contra-terorismul (TSCTI), care desfăşoară proiecte civile şi militare în mai multe ţări, de la Mali la Ciad, Mauritania, Algeria, Maroc, Senegal, Nigeria şi Tunisia.