De ce să devenim noi mai inteligenţi decît pînă acum?!

ILIE CĂLIAN

Nu trebuie să facem nicio clipă o identificare a disputelor din USL cu cele dintre USL şi Băsescu. Cele din USL au logica firească a convieţuirii la guvernare, într-o coaliţie, a două (de fapt, patru) formaţiuni politice, care, între timp (adică, în timpul guvernării), se gîndesc şi la propria consolidare permanentă în marele electorat, şi la o posibilă poziţionare în alte alianţe, în alte condiţii. Pentru orice om cu oarecare cultură, acest lucru este normal şi nu face parte din aşazisa curvăsărie politică (în care, de fapt, cetăţeanul care gîndeşte aşa îşi proiectează asupra altora propria mizerie morală): politica înseamnă o abilă coordonare a intereselor cetăţenilor. În timp ce disputa dintre USL şi Băsescu este o chestiune personală: nu dintre două programe politice, nu dintre două mari grupări de opinii politice, programe geopolitice şi programe de dezvoltare economice-sociale specifice.

Vă readuc în memorie momentul în care bravul nostru preşedinte (votat, indiferent de cîte voturi din străinătate vor fi fost furate), votat de circa jumătate din electoratul român (chiar dacă, ulterior, a fost rejectat de 7,4 milioane de alegători), momentul în care declara, cu maximă satisfacţie, că valoarea unui politician se măsoară în numărul de voturi obţinute. Unde este moralitatea, bunul simţ, nivelul de civilizaţie şi cultură, competenţa etc.?!

Pentru mine, faptul că USL invocă mereu referendumul care l-a demis pe Băsescu mi se pare o slăbiciune politică. Mult mai important mi se pare rezultatul de la alegerile parlamentare, care au înclinat către anumite partide – cele din USL. Aici este cheia problemei! Altfel, se vor găsi mereu o mulţime de mitocani şi mîrlani care să voteze cu indivizi de genul lui Băsescu – sau orice alt timp de candidat populist, capabil să obţină voturile „vulgului”. În ce mă priveşte, nu voi uita că, în 2004, PNL a accpetat, din poziţia sa de partid de „boieri”, să folosească un „rîndaş”, ca Băsescu, pentru a aduna voturi. Rezultatul s-a văzut – şi am îndoieli în privinţa PNL, că ar fi învăţat ceva din acea lecţie.

De fapt, pe Băsescu îl doare-n cot (ca să nu folosesc o expresie mai adecvată) de protocolul de coabitare, de convorbiri între mesagerii săi şi cei ai lui Ponta. Vă amintiţi de vreo situaţie în care cel mai mare mincinos al României să-şi fi contrazis porecla – adică, să se fi ţinut de cuvînt?! Spuneţi-mi un singur angajament public pe care să-l fi respectat cel mai mare mincinos dintre toţi politicienii României, de la 1848 pînă azi.

Problema reală a lui Băsescu este una penibilă: dacă ar putea elimina din echipa de guvernare cît mai mulţi oameni – ar izbuti să păcălească electoratul, adică să-l convingă că el, Băsescu, este Supraomul?!

Răspunsul este simplu: pe de o parte, avem un electorat pentru care democraţia este tot atît de departe de apetitul său real, ca şi „fructele de mare” pentru un ardelean. Pe de altă parte, nicio ţară din lume nu are interesul ca România – printr-un larg consens naţional – să devină o putere economică, politică, culturală în Uniunea Europeană. De ce să fie România mai puternică decît Ungaria, sau Cehia, sau Slovacia – ca să nu mai zic de Polonia?! Dar de ce să devină România o ţară mai puternică decît altele, din Europa „veche”?!