De acord. Dar cum?

Radu VIDA

Nu ne-am făcut un scop din a critica „Guvernul Cioloş”. S-a văzut asta atât în economia editorialelor propuse, cât şi în ponderea materialelor publicistice rezervate rubricilor politice. Am considerat că, un an, nu este suficient pentru a demonstra un potenţial care, şi aşa, era văduvit de voinţa politică a majorităţii parlamentare.
Nici acum, la sfârşit de mandat, nu m-aş fi ocupat de „zisa şi spusa” premierului, cu atât mai mult cu cât nu dai într-un om care sângerează. Şi nici în electoratul care şi-a pus speranţa următorilor patru ani în persoana domniei sale. (E drept că, acest electorat nu s-a dus la vot. Pur şi simplu, pentru că d-nul Cioloş nu candida, iar partidul care-l revendica nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor sale).
A spus, însă, domnul Cioloş un lucru… deştept. Şi nu se poate să treacă, aşa, anonim, în valul de cuvinte debitate în campanie. În timp ce toată lumea „cântă” pe partitura reducerii sărăciei, premierul s-a întrebat, retoric e drept, de ce nu sunt ajutate şi companiile private. Chiar! De ce toată lumea îi căinează pe asistaţi şi nu spune în ce condiţii grele se derulează o afacere. Câte piedici, câte nevoi, câte umilinţe!
Dacă e s-o începem cu începutul, rostul balamucului de acum 27 de ani a fost schimbarea proprietăţii. Sigur, nu distrugerea ei! Abia încropit, s-a trecut la demonizarea sectorului privat. În vorbe grele din partea unora, în fapte politice, din partea altora. Cum ar fi fost, spre exemplu, un CUG privatizat de-adevăratelea? N-ar fi trebuit să cumpărăm armament greu de la nici o entitate, ar fi fost şi locuri de muncă bine plătite, ba am fi avut şi sectorul nostru de inovaţii şi export; cum ar fi fost să avem Tehnofrig-ul, în condiţiile în care numai China cere, cu nemiluita, şi acum, linii de îmbuteliat răcoritoare; cum ar fi fost să avem Clujana, în condiţiile în care încălţămintea din Turcia e şi proastă, şi scumpă? Şi întrebările ar putea continua la nesfârşit, pentru că, puţinul pe care  l-am adăugat la capitolul industrie, ar fi dus la o şi mai mare creştere economică. Sustenabilă, desigur.
N-a fost să fie!
Dar asta nu înseamnă că trebuie abandonată ideea. Oamenii s-au pus pe afaceri. Mai mici sau mai mari. Iar facilităţi trebuie acordate iniţiativelor autohtone. Toată lumea face aşa! Doar noi reuşim paradoxul: dăm la alţii, şi ne plângem că nu avem noi!
Domnul Cioloş a trecut mult prea repede peste acest important obiectiv al societăţii româneşti: sprijinirea afacerilor şi susţinerea iniţiativelor private româneşti. Frumoasa poveste a Brătienilor „prin noi înşine” trebuie completată: „… şi cu ajutorul altora”. Lumea e în schimbare şi, să recunoaştem, nu putem face nici un poster, cu utilaje tipografice de pe vremea lui Hitler! Dar putem cumpăra. Asimila. Şi produce. Din punctul nostru de vedere, nu contează cine va face acest pas. Oricum, întărirea sectorului privat şi nu păguboasa ridicare a salariilor bugetaro-bugetate, reprezintă cheia succesului. Mă repet: nu succesul politicului ne interesează, ci a României.