De-a lungul şi de-a latul

RADU VIDA

… continentului, matrapazlîcurile de toate felurile iau amploare. Există, susţine Comisia Europeană, circa 3.600 de organizaţii infracţionale care acţionează pe tot cuprinsul Bătrînului Continent.

Infracţionalitatea, corupţia şi spălarea de bani îngrijorează. Şi atît. Toată lumea spune, constată, se revoltă, critică. Dar măsurile concrete…

„Der Spiegel” dezvăluie că există 800. 000 de persoane care lucrează în condiţii de sclavie. Asta în anno domini 2013. Alte 270.000 de persoane sînt supuse abuzurilor sexuale, declară un raport al unei comisii speciale a Parlamentului European. Şi, desigur, constatările continuă cu pagubele pe care le pricinuieşte criminalitatea organizată: prejudicii economice de sute şi sute de miliarde de euro. Doar traficul de persoane aduc grupurilor infracţionale 25 miliarde de euro anual. Iar traficul ilegal de organe – între 18 şi 26 miliarde de euro. Poate că infracţionalitatea cibernetică este cea mai rentabilă, pentru că statisticile arată că infractorii – reţineţi! – adună în conturi peste 290 de miliarde de euro.

Cifre. Şi fapte. Nimic însă despre măsurile ce ar trebui luate pentru diminuarea infracţionalităţii la nivel continental. Există însă scuze. „Diario de noticias”, spre exemplu, observînd fenomenul spune: „Fiecare dintre cele 28 de ţări UE este absorbită de propriile nelinişti: deficitul, şomajul în rîndul tinerilor, problemele şi disputele legate de imigraţia din afară, dar şi din interiorul Uniunii Europene”. Aşa, spune undeva mai departe ziarul, se ridică „un zid european al indiferenţei”. Şi gata! Nici o analiză a cauzelor creşterii criminalităţii pe continent, nici o vorbă despre măsurile preconizate pentru contracararea fenomenului. E drept, veţi spune, nu este nevoie de prea multă vorbărie pe acest subiect. Există tot felul de structuri specializate care au ca principal obiect de activitate tocmai combaterea pe… felii a criminalităţii. Trebuie însă reţinut faptul că, în condiţii de maximă austeritate, impuse tuturor statelor din Europa şi aceste structuri au avut de suferit. În cele mai multe ţări, şi vorbim aici cu precădere de ţările mai slab dezvoltate, nu există bani pentru a susţine combaterea creşterii criminalităţii de toate tipurile. Nu intrăm în amănunte, pentru că fiecare dintre noi îşi poate imagina ce înseamnă să n-ai benzină pentru autovehiculele forţelor de ordine, să nu ai bani pentru efectuarea investigaţiilor de lungă durată, să nu ai bani…

Pe lîngă efectul „criză” şi în acest domeniu, acum, se văd şi… roadele populismului exagerat şi deşănţat al unor partide transeuropene, care şi-au impus voinţa şi putirinţa în toate colţurile continentului. „Drepturile omului” duse la extremă, îngăduirea unor comportamente deviante, adoptarea unor legislaţii permisive în ceea ce priveşte consumul de droguri, sexualitatea exacerbată. Şi multe altele. Să nu uităm că legislaţia ţărilor UE a devenit mult mai laxă după încropirea acestui nefericit ceape, care aproape că nu mai… produce decît şmecherii de eludat ordinea şi disciplina. Ştiţi bine că nu mă refer aici la impunerea dictatorială a unor concepte.

Pe de altă parte, decredibilizara religiilor şi educaţia excesiv ateistă, ştiinţifică a lăsat urme adînci în „liberalizarea” potlogăriilor de tot felul. Iar cu genul de ştiri: „Comisia Europeană recomandă Rusiei, R. Moldova, Olandei şi Maltei să ia măsuri pentru combaterea rasismului” sau „Comisia Europeană intenţionează să deschidă în România un oficiu de combatere a infracţionalităţii informatice” , zic, nu se întrezăreşte o primăvară dătătoare de speranţe. Ci, mai degrabă, o… glaciaţiune, cum n-a mai fost în Europa.