De-a bugetul

RADU VIDA

Marea Britanie a jucat întotdeauna un rol aparte în afacerile europene. Nu  numai că n-are „părinţi fondatori”, ceea ce pentru Franţa sau  Germania, spre exemplu, este o mare mîndrie. Dar, dincolo de Canalul Mînecii politica s-a gîndit întotdeauna în directă concordanţă cu Statele Unite ale Americii şi abia pe urmă cu restul… Europei. Cîrcoteala continuă şi, în cîteva rînduri, chiar răceala englezilor faţă de propunerile europene a creat mari tensiuni în capitalele continentului. Sigur, mă refer la capitalele care contează, care au un cuvînt de spus în ceea ce priveşte continua sforţare pentru a aduce laolaltă atîtea şi atîtea naţii.

E inutil să facem un istoric al opoziţiei engleze în ceea ce priveşte propunerile continentale. Cum însă în orice „mariaj” certurile apar în momentul lipsei banilor, merită o atenţia specială spusele premierului britanic, d-l David Cameron. Sigur că e şi mult populism în discursul ţinut la Birmingham, pentru că partidul domniei sale (conservator) are serioase probleme cu avansul laburiştilor. Dar zicerile înaltului oficial au şi un sîmbure de bun simţ. Supuşii Majestăţii Sale au avut parte de tăieri drastice ale bugetului naţional, pentru ajustările clamate de Criza europeană. În aceste condiţii, i se pare neadecvat să participe la mascarada organizată de Bruxelles. Care – auziţi! –, pe timp de austeritate şi tot mai multe nenorociri, cere mărirea bugetului Uniunii.  D-l Cameron a promis blocarea bugetului (veto), dacă el nu corespunde intereselor britanicilor. Un caz fără precedent, dacă ne gîndim la faptul că negocierile pentru buget au adus, pînă acum, consens în rîndul ţărilor componente ale UE. Atîta doar că laburiştii fac serioase presiuni asupra guvernului Cameron, iar Partidul Liberal Democrat (în coaliţia pentru putere) este de acord cu premierul.

Mi s-a părut de-a dreptul interesantă şi o altă parte a discursului premierului britanic. Este pentru prima oară cînd, indirect, se recunoaşte că există două categorii de ţări în UE: cei 17 şi ceilalţi 10 (?!?).  D-l David Cameron a depăşit simplele insinuări şi a cerut să se formeze două bugete. Pentru prima, respectiv a doua parte a ciudatei împărţiri a domniei sale. Surpriza însă a venit în momentul în care premierul GB şi-a definit termenii: Anglia este trecută în tabelul celor… 10 contributori, care ar trebui să plătească mai puţin la bugetul UE.

N-am pus semul mirării după ultimul enunţ, numai pentru că nu mă miră deloc atitudinea dlui Cameron.  Fiecare ţară (vorba vine, pentru că noi nu ştim cum să aruncăm banii şi pe Somalia, şi pe Irak, şi pe Afganistan, creîndu-ne, pe banii noştri, duşmănii în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii), deci, toţi încearcă să economisească pentru nevoile proprii. Să recunoaştem, niciodată acoperite. Dar, trebuie să-i amintească cineva Guvernului Majestăţii Sale că şi Anglia a fost de acord cu înfiinţarea celei de a doua Camere a Parlamentului european.

Ba şi-a trimis şi un ministru continental de externe (Ashton), vrea şi preşedinte european (Blair), peste regina Elisabeta a II-a şi multe altele. Iar toate astea costă! Şi nu credem că este echitabil ca… rămăşiţele Iugoslaviei sau Bulgaria, România şi, mai încolo, R. Moldova sau Kosovo să plătească dări tot atît de… mici ca Marea Britanie.  Repet: birocraţia UE cere sume tot mai mari din buzunarul contribuabililor continentului. Iar fondurile europene sînt tot mai… subţiri şi din cauza politicilor proamericane ale mai marilor dintre supuşii Coroanei.