Datorii avem, deficitul comercial tot creşte, politicienii să trăiască

În primele 9 luni ale acestui an, deficitul comercial al României a crescut cu 217,3 milioane euro faţă de perioada similară din 2011, ajungînd la peste 7 miliarde de euro. Ce mai vindem? Aur, gaze naturale, hidrocentrale?

Conform datelor estimate de Institul Naţional de Statistică, în primele 9 luni din 2012, deficitul comercial al României a fost de 31,603 miliarde lei (7,115 miliarde euro). Raportat la populaţia totală a României – care ar putea fi de circa 19 milioane de locuitori (după cum spune acelaşi Institut Naţional de Statistică, care a făcut un recensămînt în 2011, ale cărui rezultate nu au fost date nici măcar acum communicate) – fiecărui român, indiferent de vîrstă şi ocupaţie (or lipsă de ocupaţie), i-ar reveni, din acest deficit, o bucăţică de cam 1.663 de euro. Această cifră nu reprezintă o datorie, altfel spus nu sînt bani împrumutaţi de la FMI, Banca Mondială etc, ci reprezinţă, vulgar spus, diferenţa între ce vindem şi ce cumpărăm. Adică, reprezintă exact banii din care ar trebui să ne plătim datoriile. Evident, am plutea plăti din datorii dacă aceşti bani ar exista. Deocamdată, nu-i avem. În schimb, avem deficit. Adică, acumulăm pierderi. Iar, datoriile există şi ele. Şi pînă la urmă trebuie plătite.

Nu este cazul să intrăm, aici, în consideraţii legate de teorii economice. Ar putea face asta oameni care ar trebui să fie mai competenţi. (Haideţi să le spunem politicieni.) Însă putem să ne dăm seama că, dacă nu vindem suficient de mult, nu putem avea bani. Iar, ca să obţinem bani, ar trebui să producem ceva, ceva ce putem vinde. Indiferent cum s-ar putea numi acest “ceva”: mobilă, servicii, haine, maşini, medicamente etc. Altfel, vom vinde, ca să plătim din datorii (unele inutile) ceea ce pe vremuri se numea – şi ar trebui să se numească şi acum – “avuţia naţională”. Vom vinde, cum deja o facem, zăcămintele de gaze naturale sau de petrol sau de aur, pe care, în mult hulita perioadă comunistă, România le exploata pe cont propriu. De altfel, deja, s-a vîndut sistemul de distribuţie a gazului, o reţea gata construită, care doar trebuia întreţinută. Acum 20 şi ceva de ani, românii nu doar că întreţineau acestă reţea, dar o şi extindeau. Acum de ce nu mai pot? Vom vine, cum deja se tot propune, şi sistemul de producere al energiei electrice. Brusc, hidrocentaralele au devenit total ineficiente, termocentralele la fel, şi trebuie neapărat vîndute, pentru că statul nu se mai poate ocupa de ele. Ciudat, însă penibilii şi ineficienţii comunişti erau în stare de asta. Nu doar că le întreţineu, dar le şi construiau.

Exemplele ar putea continua. Nu sînt – deocamdată – ceea ce este numit un “nostalgic”. Însă tare mi-e teamă că, dacă acei oameni care ar trebui să fie competenţi (haideţi să le spunem politicieni) nu vor face ceva pentru ca oprească prăbuşirea economiei româneşti, atunci ţara noastră se va umple de nostalgici.

Viorel DĂDULESCU