Dat, dicat, dedicat. Viorel Mocan: „Pe sub fereastră-mi curge-un râu”

Cadoul de aceste Sărbători de iarnă a Casei de înregistrări „Săndel Filip Studio” din Cluj-Napoca: un elegant CD. Romanţe, născute din cântul popular românesc, un fel de „doină purtată pe la cele şcoli citadine”. Şi o voce de bas, care cântă muzică lirică. Viorel Mocan are exerciţiul îndelungat al corului, iar interpretările solistice ale romanţelor adunate în „Pe sub fereastră-mi curge-un râu”, sunt rodul unor frazări făr’ de grabă, cu un anumit ritual. În vocea domniei sale regăsim tot ceea ce ţine de frumuseţe, dar şi de nostalgia pentru fiecare „poveste” spusă. Şi, mai ales, cântată. Totul aminteşte de vechile pricesne bisericeşti, dătătoare de acel fior care concentrează cu bună ştiinţă o anume disciplină instituţională. Fantasme ingenioase, inflexiuni neaşteptate, interpretările dau dovadă de scrupulozitate în faţa actului artistic şi desluşesc mărturisiri, altfel ascunse simţului comun. „Car frumos cu patru boi”, Ciobănaş cu trei sute de ori”, „La Chiorul” freamătă uneori în obscurităţi enigmatice, de reală nostalgie,  în surdine nu arareori dramatice, alteori, pur şi simplu, sintetizând tonuri din jalea folclorului ancestral. Orchestra Kalman-Damian susţine cu pian/ acordeon, bas, clarinet şi vioară disponibilităţi enorme într-un repertoriu ferit de monotonie. Prin acest CD, Viorel Mocan aduce în lumea noastră dezlănţuite, acea clipă de linişte de care Fiinţa are atâta nevoie.
r.v.