Dat, dicat, dedicat. Traian VEDINAŞ – „Cununeaua soarelui, Mireasa grâului”*

După acumulări de o viaţă, prof. univ. dr. Traian Vedinaş surprinde cititorul cu fiecare din apariţiile sale editoriale. Experienţe şi cercetări, întinse pe zeci de ani, cu pritociri şi reveniri minuţioase, fac ca lectura să decoperteze noi şi noi lumi din fascinanta viaţă a ţăranului român. Subtitlul celei mai recente cărţi este edificator în acest sens: „Mitologie ţărănească şi filosofie emblematică”.

Cartea este scrisă într-un limbaj serafic.

E ca un cursiv din bagajul secret al jurnaliştilor de altădată, spre care tindea orice… condei care se respecta. (8 aldin de noapte – pentru cei cu ţinere de minte). Şi, totodată, un „selfie” modern, unul făcut din dragoste pentru tot ceea ce ne-au lăsat ca zestre moşii şi strămoşii. Un pulover de vreme rea, în aventura frenetică a contemporaneităţii, croşetat din materialele culese timp de mai bine de zece ani; documente etnologice, spuziri mitologice şi proverbe aduse „din teren” de către studenţi şi profesor, deopotrivă.

Satele Sălajului şi Clujului, „… documente în care fata din colinda Dulaş Mare e tot un fel de mireasă numită mitic Cununeaua soarelui, aceeaşi cu sora soarelui, din cântecul Dealului Mohului, cântecul cununii secerişului…”

Veţi găsi „Datini pastorale şi obiceiuri agrare” (aproape uitate), analiză sociologică despre „Mitologia nunţii”, poveste de taină cu „Umbrele lui Mithra”, petrecerile de peste an, Crăciunul, cu colinzile sale (Pomul Vieţii), miturile de la Târgul de fete, Măiastra (din Mitologia zborului şi nu numai), Mătrăguna şi „Curţile dorului”…

Şi o precizare: totul , dar absolut totul mi se pare că se învârte în jurul acurateţii cu care, altădată, etnologul Virgil Medan îşi scria „Cântecele epice”.** Şi degrabă drese, peste timp, de Traian Vedinaş.

Iar „cartea de faţă – spune autorul – continuă două dimensiuni principale (mitologie şi proverbe din sistemul culturii ţărăneşti – 2000), dezvoltate şi potenţate atât la nivelul documentelor etnologice, cât şi în perspectivă hermeneutică”. Ultima parte a afirmaţiei se referă, cu precădere la amplul capitol Filosofii şi Ariile etnologice…, recuperate de autor întru veşnică aducere aminte.

De unde au izvorât toate acestea? Denumirea acelui loc şi timp trebuie că e fantastică. Dar, neîndoielnic, e certificatul de existenţă al unui neam mai vechi decât negurile. Iar Traian Vedinaş face ca totul să pară mai prezent decât viitorul imediat.

Radu VIDA

* Editurile Caiete silvane, Zalău şi Tradiţii clujene, Cluj-Napoca, 2016

** „Numeroase erori au fost rostite în legătură cu mitul creativităţii, mai cu seamă în legătură cu variantele de colind din Transilvania” – Virgil Medan, Cântece epice, 1979, pag. 28