Dar noi?

RADU VIDA

S-au spus multe despre cetăţeanul Voiculescu Dan. Aproape totul.
S-au format tabere, alianţe de o parte şi alta unei baricade, ridicate de cei care cred sau nu cred în dreptate, adevăr, lege…

Prea s-au lansat pe piaţă tot felul de propoziţii manipulatoare pentru a sta să comentăm, pînă la urmă ce? Că mai mulţi oameni, în frunte, dacă vreţi, cu Dan Voiculescu au ajuns după gratii. E un fapt. Cum şi-a făcut Justiţia treaba? E o altă poveste despre care tot aşa nu ne putem exprima. Din lipsa elementelor care, puse cap la cap, ar da imaginea unui proces lung, controversat, comentat şi finalizat.

Inflamaţi la maximum, unii dintre cei care au urmărit evenimentele de la Antene s-au bucurat, alţii s-au dezumflat; unii au condamnat pe Băsescu, alţii au ţinut partea jurnaliştilor care, acum, riscă să rămînă fără servici.

Oricum, „cazul Dan Voiculescu” aduce schimbări în multe segmente ale societăţii noastre. În bine? În rău? Depinde de unde privim lucrurile. Iar pentru concluzii echidistante e nevoie de decantarea evenimentelor, aşezarea lor în albia care le-a fost (pre)stabilită.

Primul lucru, însă, care să atragă atenţia decidenţilor politici, indiferent de starea lor de… agregare, ar trebui să fie Legea. Acel ceva atît de concret şi abstract, totodată, care produce/sau nu efecte nedorite în societate.

Privatizările!
După unii n-ar trebui să fi existat. După alţi ar fi trebuit să se retrocedeze „in integrum”. Tot, cu alte cuvinte. În acest caz, credeţi-mă, nici înţelepciunea populară nu are prea multe sorţi de izbîndă. Adică: calea de mijloc ar fi cea mai bună!
În toţi aceşti ani, ziarul nostru a militat pentru o Lege a privatizării în care să se regăsească dreptatea, bunul simţ şi moderaţia.

N-am fost ascultaţi.
Şi nu că ne credem noi mai zdraveni de pe Plai, dar, cu fiecare ocazie, se pare că am au dreptate. Permisivitatea legii în cauză, forţarea lucrurilor şi mutarea lor în domeniul absurdului, retrocedările pe bandă rulantă, impuse atît de Occident cît şi de înverşunaţi „patriote naţionale”, orbiţi de ură împotriva a tot ceea ce este realizare a poporului român, au condus la declanşarea unor acţiuni indezirabile. De rîsul lumii, în unele cazuri, şi de adevărate drame în altele. Sigur că Dan Voiculescu şi ceilalţi complici în afacerea „Telepatia” sînt vinovaţi. Dar, pentru profani: ce Lege, ce… literă a ei şi, mai ales, spirit de dreptate vorbeşte despre însuşirea, sub orice formă, a unor bunuri ce n-au aparţinut decît poporului? Ne place, nu ne place, există obiective industriale şi agricole, staţiuni şi institute de cercetare şi producţie, porturi, aeroporturi, diguri, baraje, hidrocentrale, sisteme de irigaţii, şi încă multe altele care n-au aparţinut şi nu ar trebui să aparţină unor individualităţi. Sînt ale poporului! Făcute de Statul român, cu contribuţia bănească şi sacrificiile aferente de către toţi cei care s-au… petrecut sau încă nu pe teritoriul României. Cine a permis jaful privatizărilor fără drept, ar trebui să fie atîrnat, cu capul în jos, dacă se poate, de catargul tuturor nedreptăţilor pe care le-a înghiţit acest popor.

Nu cred că se va întîmpla asta vreodată. Şi, chiar dacă s-ar întîmpla, nimeni n-ar putea reface toate distrugerile pricinuite de nemerniciile slobozite de aşa-zisa privatizare. Ar trebui, însă, ca lucrurile să înceteze! Raptul să fie oprit! Pentru că o lege strîmbă, tentează pe pungaşi. Iar consecinţele sînt resimţite, într-un fel sau altul, de către noi, toţi.
Pentru asta ar merita să ieşim, cu adevărat, în stradă!