Damian Todiţa, Reveniri în timp şi spaţiu

Profesor de istorie multă vreme la o şcoală din oraşul nostru, Damian Todiţă a avut şansa să se implice mai de aproape în istoria unor oameni şi locuri din vechea cetate a Clujului. A scris despre monumentele clujene mai multe cărţi, a ţinut conferinţe şi expuneri despre realităţi istorice mai puţin cunoscute, pentru care s-a înarmat cu multă acribie ştiinţifică şi cu dorinţa de a dezvălui adevărul. Cartea de faţă vine să adune într-un singur mănunchi seria de conferinţe şi articole pe care le-a rostit şi scris de-a lungul anilor, aşa după cum fiica sa Diana l-a sfătuit să procedeze. Intitulată Reveniri în timp şi spaţiu (Napoca Star, 2016) cartea dezvăluie câteva din preocupările de istoric pe care le-a acoperit cum a putut mai bine. De la început ne atrage atenţia grupajul de materiale despre Mihai Viteazul şi viteazul său căpitan Baba Novac. Cei doi şi-au avut sfîrşitul prin aceste ţinuturi, marele Mihai fiind ucis la Turda, la 9 august 1601 din porunca lui Basta, iar devotatul său slujitor în februarie 1601, din porunca Dietei ardelene, fiind tras în ţeapă şi ars cu o cruzime ieşită din comun. Povestea prinderii şi uciderii sale e un tulburător act de reconstituire istorică pentru care autorul a folosit toate izvoarele contemporane posibile, mai ales cronica lui Szamoskozy, care relatează despre îndepărtarea din dietă a tuturor simpatizanţilor lui Mihai, prinderea armaşului Sava şi a lui Ioan Sălişteanu, dar şi uciderea lui Baba Novac şi a preotului Sasca în condiţii inumane. Locul a fost însemnat mai întîi printr-un steag de luptă al lui Mihai, apoi printr-o troiţă şi un monument funerar. De mare interes este şi reconstituirea perioadei în care doamna Stanca, domniţa Florica şi fiul lui Mihai, Pătraşcu, au stat în detenţie la Gilău din octombrie 1600 până în februarue 1601, castel în care au locuit şi cu alte prilejuri. Istoria zbuciumată a Ardealului e întregită cu bune pagini despre răscoala de la Bobâlna sau măcelul de la Huedin, unde, la 23 iulie 1600 au fost măcelăriţi mai toţi funcţionarii şi darabanţii puşi de Mihai aici. Dosarul acestui act de sălbăticie a fost cercetat cu mare atenţie, iar relatarea episodului a fost surprinsă foarte documentat de autor. Desigur că aceste fapte de istorie n-au rămas fără ecou de-a lungul anilor, iar istoricul ne oferă relatări foarte exacte cu privire la moştenirea lor prin timp, inclusiv relativ la Mănăstirea lui Mihai Vodă din Bucureşti, dar şi modul cum au fost comemorate faptele martirilor şi luptătorilor lui Mihai. Reconstituirile sale îl au în vedere şi pe C. Brâncoveanu, cu tragicul său sfîrşit sau crimele comise la Cluj de familia Bathory, în 1594, cînd presupuşii duşmani ai acestuia şi-au găsit sfârşitul în piaţa oraşului sub mâna unui celebru gâde ţigan. Alte evenimente istorice evocate de autor privesc moartea lui Gelu, situaţia Basarabiei sub stăpânirea rusească, contribuţia voluntarilor ardeleni în războiul de întregire, confruntarea armată de pe Valea Crişului Repede dintre emisarii regimului Bela Kun şi paşnicii locuitori ai satelor, zborul curajos al celor doi piloţi români, trimişi de Consiliul Naţional Central la Iaşi, în noiembrie 1918, pentru a pune la punct măsurile ce urmau să fie luate pentru organizarea adunării de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, dar şi pagini din istoria universităţii clujene. Fiecare din aceste momente esenţiale din istoria neamului nostru conturează strădaniile românilor din această provincie de mare însemnătate din structura statului român în vederea realizării solidarităţii de neam, de limbă şi credinţă comună, pentru care autorul aduce noi documente şi „repriviri” demne de toată atenţia. Cercetările autorului consemnează şi episoade de istorie recentă, cum ar fi relaţia dintre dr. Iubu şi Lucian Blaga, modul în care s-au desfăşurat bombardamentele atomice americane sau împrejurările care au dus la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre Romînia şi URSS. Două dintre texte fac apel la modalităţile consemnative ale jurnalului pentru a ne pune pe urmele autorului, aflat în ipostaza de călător în America sau în Japonia, unde i s-a mutat o parte din familie, şi l-a transformat şi pe el într-un modern cetăţean al lumii. O singură observaţie de structurare a volumului am avea: cele două recenzii privitoare la cartea sa Mihai Viteazul şi Clujul nu-şi aveau locul alături de textele proprii, ci într-o anexă separată.

Mircea Popa