Da’cu calu’ ce-ai avut?!

Ilie CĂLIAN

Ceea ce s-a întîmplat la Senatul României nu mi-aş fi putut imagina: toate partidele au condamnat desantul ANAF împotriva celor cinci “Antene”. Nu intru în detalii referitoare la toată povestea cu prejudiciul pe care l-(ar fi) produs statului Dan Voiculescu, Ministerului Agriculturii prin nu ştiu ce tranzacţii. Că “pămîntul acela” ar exista şi azi, nefolosit de nimeni; că prejudiciul ar fi de 60 de milioane; că Justiţia ar fi dat o hotărîre definitivă… (Hop! Aflăm că este o sentinţă definitivă – dar nu irevocabilă!) Mai aflăm, însă, că acela care a pornit acţiunea, ca ministru al Agriculturii, este exact acelaşi Dacian Cioloş. Mai aflăm că, de fapt, prejudiciul de 60 de milioane nu apare în bilanţurile şi bugetele Ministerului Agriculturii. Altfel zis: dacă nu este cuprinsă în acte, nu există.

Trec peste modul cum lucrează unii funcţionari. Trec şi peste faptul că, chiar dacă s-ar face vinovat de fals în acte publice, ministeriale, Dacian Cioloş este deja “prescris” şi, ca atare, nu şi-ar mai pune problema de “obraz” să apară într-un “proces” în care el însuşi este parte. Trec peste faptul că toţi senatorii, din toate partidele, au condamnat acţiunea ANAF împotriva studiorilor celor cinci – cinci! – posturi de televiziune – cu excepţia UDMR, care nu a participat la discuţii. (Şi îngăduiţi-mi să mă întreb, cu adîncă naivitate, ce s-ar fi întîmplat dacă, cumva, ANAF ar fi îndrăznit să se lege, cumva, de vreun bun al “maghiarimii” române.) Trec peste faptul că, aşa cum au arătat senatorii cu informaţii juridice exacte, acest caz s-ar fi putut rezolva şi pe alte căi, pe baza feluritelor acte care pot reglementa asemenea situaţii. Trec peste faptul că s-a invocat Constituţia, care apără, dreptul la exprimare (în primul rînd al ziariştilor, apoi al colaboratorilor, dar şi al invitaţilor). Trec şi peste faptul că nu este vorba despre doar dreptul la exprimare, dar şi despre dreptul – cu o cuprindere mult mai largă – la informare. Trec, în sfîrşit, peste modul în care primul ministru Dacian Cioloş a “frecat menta” în intervenţia sa iniţială din Senat şi cum, la sfîrşit, n-a uitat să-şi arate îmbăţoşeala, în loc să-şi pună cenuşă-n cap. Trec şi chiar peste faptul că, după toate acestea, după cîte a mai avut de lucru pînă seara, Cioloş şi-a “revenit” mai îmbăţoşat decît înainte. Trec peste toate astea, pentru a-mi pune o întrebare “din bătrîni”, adică de la cei care au fondat dreptul european, aşa cum îl practicăm azi, adică de la romani-latini, care întrebau “Cui prodest?” – “Cui foloseşte” tot acest circ?

Or, dacă analizăm tot felul de ziceri anterioare şi ulterioare, observăm doi cîştigători. În rîndurile primului se înscriu nişte trusturi de presă care ar putea beneficia de publicitatea pe care n-ar mai primi-o cele cinci posturi de televiziune desfiinţate. Sper că vă este destul de clar – mai ales dacă aţi urmărit comentariile unora dintre trusturi/ redacţii/ posturi/ publicaţii pe această temă. Al doilea veritabil cîştigător ar urma să fie – indirect, la prima vedere – Klaus Iohannis. Cum, adică, vă veţi întreba, preşedintele nostru, Albă ca Zăpada şi curat-luminat ca argintul strecurat, ar avea vreun folos?! Păi, uitaţi-vă la declaraţiile sale, conform cărora ar fi vorba de un act heirupist al ANAF, care atentează la libertatea presei, la libertatea de exprimare, la libertatea de informare – mari drepturi pe care el, preşedintele, le apără cu înfocare. Declaraţiile lui Iohannis sînt corecte dar nu este singurul care a făcut declaraţii „corecte politic”.

Să lămuresc lucrurile: dacă, cumva, nu s-ar fi iscat acest imens scandal naţional (cu reverberaţii internaţionale, care putea s-o pună în discuţie pînă şi pe Laura Codruţa Kövesi, mult giugiulita procuroare, de către SUA şi UE) şi dacă cele cinci posturi de televiziune ar fi dispărut „în ceaţă” nu cumva asta ar fi fost de mare folos partidului preşedintelui Iohannis, servit/servitorit de Cioloş?! Aşa s-ar fi întîmplat, dacă… Dar dacă s-a întîmplat altfel, cine cîştigă?! Păi, tocmai l-aţi auzit pe preşedintele Iohannis cum povăţuieşte blînd ANAF-ul să nu mai procedeze la modul „heirupist”. Adică, s-o facă, dar altfel. În mintea majorităţii electoratului, marele apărător al naţiunii este Iohannis. Nu ştiu dacă aţi urmărit întreaga şedinţă a Senatului, dar vă informez că, la un moment dat, un deputat al „noului” PNL nu s-a abţinut să nu atace… Guvernul Ponta. Adică, pentru toate astea şi pentru alte posibile încălcări ale legii ori abuzuri îngrozitoare, ar fi vinovat Guvernul PSD, pentru că nu i-a dat afară pe toţi aceşti funcţionari abuzivi. Aţi înţeles? În mod formal, „legal”, de azi înainte, „s-a dat frîu liber” la destituirea tuturor funcţionarilor publici care nu sînt ai „noului” PNL şi care nu corespund „guvernului meu” al lui Iohannis.

„Pe mine m-ai omorît, dar cu calu’ ce-ai avut?!, zice cîntecul. Păi, nu Voiculescu contează, nici calul său, „Antenele”: contează posibilitatea de a instala o teroare nu ca aceea, „jecmănească”, de tipul lui Băsescu, ci una bine elaborată, de tip „orwellian”, de care am scris recent.