Dacă poemele lui Ion Mureşan ar fi băubile, ai vedea pe stradă numai cititori beţi

Se zice că primii doi ani ai deceniului nouă din secolul trecut au fost excepţionali pentru poezia noastră contemporană. Şi eu cred că aşa şi stau lucrurile. În cei doi ani au debutat cîţiva (nu puţini!) poeţi de cursă lungă: Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei, Nichita Danilov, Gellu Dorian, Florin Iaru, Ioan Moldovan, Ion Mureşan, Aurel Pantea, Marta Petreu, Liviu Ioan Stoiciu, Ion Stratan, Lucian Vasiliu, Matei Vişniec, ca să-i numim în ordine alfabetică. Iar între aceştia (părerea mea!), Ion Mureşan face notă distinctă.

A debutat (răsunător!) în 1981 cu Cartea de iarnă. Comentată şi răscomentată de critică, de cititori, premiată de Uniunea Scriitorilor şi de alte foruri de profil. După 12 ani (!), tocmai cînd unii dintre cititorii săi fideli se gîndeau, probabil, că poetul s-o fi lăsat de scris, Ion Mureşan ne gratulează cu Poemul care nu poate fi înţeles. De asemenea, o carte de succes.

Continuînd să se „grăbească încet”, vorba latinului, acelaşi Ion Mureşan realizează, în 2010, o performanţă care nu stă la îndemîna oricărui poet: Cartea Alcool, apărută la Editura Charmides Bistriţa. O carte care a luat deja atîtea premii (inclusiv pe cel al Academiei Române), încît nici autorul ei nu cred că le mai ţine minte pe toate.

„Dezastru!”, cum ar spune invidioşii.

Dar, cum poezia merge mînă în mînă cu muzica, poemele lui Ion Mureşan au fost puse, mai nou, pe note şi cîntate. Iniţiativa îi aparţine faimoasei bistriţence Ada Milea (secondată de Bobo Burlăcianu şi Cristi Rigman), care a lansat, recent, o nouă „marcă” de Alcool: compact discul cu acelaşi titlu. Lansat deja pe piaţa literelor şi a muzici. Mai întîi, la Cluj, apoi la Bistriţa şi, de curînd, la Bucureşti.

Succesul acestei cărţi este atît de mare, încît stau şi mă întreb ce s-ar întîmpla dacă, brusc, poemele lui Ion Mureşan ar deveni băubile? Ai vedea pe stradă numai cititori beţi!

Aurel PODARU