Cvadriga cu pegAşi – un regal epigramatic

 Recent, la Editura Pax Aura Mundi din Galaţi, a apărut, într-o ţinută grafică remarcabilă, volumul colectiv de epigrame intitulat Cvadriga cu pegAşi, semnat de Eugen ALBU, Gheorghe BÂLICI, Dan CĂPRUCIU, Ion DIVIZA. Volumul beneficiază şi de două elogioase prezentări, ca prefeţe, semnate de acad. Mihai Cimpoi, de la Chişinău, respectiv George Corbu, preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România. Autorii înşişi au ţinut să facă cîteva precizări legate de apariţia acestui volum.

Aşa cum bine remarca acad. Mihai Cimpoi, acest volum reuneşte sub coperţile sale patru dintre cei mai importanţi epigramişti români contemporani (sau, după cum spunea dînsul: dintre cele mai autorizate nume contemporane care ilustrează literatura de gen), care reprezintă Transilvania, Moldova şi Ţara Românească, numărîndu-se printre relativ puţinele volume cu o astfel de structură cvasi-întregitor naţională.

Volumul este structurat pe trei capitole, unul dintre ele, cel de al doilea, fiind rezervat creaţiilor individuale ale fiecăruia dintre cei patru aşi ai epigramei mai sus menţionaţi.

Chiar dacă autorii sînt diferiţi nu doar ca loc de origine, ci şi ca vîrstă, experienţă literară sau pregătire profesională, volumul este relativ unitar sub aspect valoric şi estetico-literar. El prezintă o mare diversitate tematică, abordînd cu har şi mult haz de la chestiunile casnice (relaţiile maritale sau de familie, soţii, soacre, amante chiar etc.), la cele sociale, cotidiene, adeseori grave, cu implicaţii însemnate asupra vieţii noastre, a fiecăruia, pînă la satirizarea unor atitudini şi comportamente deviante, nefireşti ale unor politicieni sau guvernanţi actuali. Deşi carte de literatură (chiar dacă, în opinia unora, cu aere elitiste, epigrama nu ar fi un gen literar), ea este extrem de atentă la evenimentele ce se petrec în aceşti ani, atît dincoace, cît şi dincolo de Prut. Cu umor fin şi de calitate, autorii apelează la caricaturizarea sau persiflarea manifestărilor nefireşti, a abuzurilor de orice fel, indiferent cine sînt făptuitorii lor, reuşind, în felul acesta să ia atitudine coerentă şi responsabilă pentru asigurarea unui climat mai sănătos. Autorii, fiecare în parte şi toţi împreună, nu fac nici un fel de compromisuri sau omisiuni dictate de eventuale parti-pris-uri motivate politico-ideologic, pe care le-ar putea avea. De aici şi impresia de echidistanţă şi obiectivitate, de cutezanţă în alegerea şi tratarea temelor epigramelor selectate.

Fiecare epigramă în parte poate fi considerată o critică neiertătoare a unor realităţi, a ceea ce e nelalocul său în viaţa de zi cu zi a societăţii româneşti, vizînd, prin recurgerea la fierul roşu, cu care sînt înfierate toate, la o necesară revenire la normal, la o existenţă demnă, într-o structură social-politică democratică, în consens cu mersul vremurilor pe continent, dar şi cu aspiraţiile încă neîmplinite ale românilor. Iată de ce, asemenea acad. Mihai Cimpoi, credem şi noi că epigramele lor sînt săgeţi clasice şi nu banale strănuturi. Dar autorii nu sînt necruţători doar cu cei din jur, ci adesea şi cu ei înşişi, dezvăluindu-şi, nu o dată, scăderi, scăpări sau păcate.

Chiar dacă, după cum arătam mai sus, volumul prezintă o oarecare unitate valorică, sîntem nevoiţi să subliniem însemnate diferenţe de stil, în raport de experienţa literară şi personalitatea fiecărui autor.

Îndrăznim, în finalul acestor succinte note, să subliniem că clujeanul Eugen Albu este în frunte, în volumul de faţă, nu doar din considerente de ordin alfabetic. El îşi probează, a cîta oară?, talentul şi harul de excepţie, reconfirmînd că nu întîmplător este unul din cele mai importante nume ale epigramei româneşti contemporane.

Iată de ce salut cu căldură apariţia acestei cărţi şi o recomand tuturor celor care, în această perioadă marcată de mizerii şi lipsuri multiple, simt nevoia unei destinderi, a unor lecturi care să le readucă zîmbetul şi buna dispoziţie atît de necesare.

Dr. Dan BRUDAŞCU