“Cutia neagră” a politicii globale va exploda inevitabil şi peste Rusia

Utro

În lume au loc procese care echivalează cu mari neplăceri inclusiv pentru Rusia. De-facto este revizuită chiar şi teza privind lumea globală, creată pe baza dominaţiei unei valute mondiale unice şi a SUA. Criza a zdruncinat acest sistem, iar în diferite regiuni ale globului grupuri de ţări au început să renunţe la folosirea dolarului în comerţul bilateral. Acest lucru nu este de mirare: în ultimii patru ani, datoria de stat a SUA a crescut cu 23,6%, iar Produsul Intern Brut (PIB) cu numai 1,6%, astfel că Rezerva Federală a SUA a început să tipărească bani, umflînd şi mai mult balonul financiar.

Treptat, în acest proces a început să fie absorbită şi Europa, pusă în faţa unei alegeri dificile: destrămarea UE sau tipărirea de euro neacoperiţi. Reformele sociale, care s-au transformat într-o ofensivă totală asupra drepturilor angajaţilor, îngroapă “societatea prosperităţii generale”. Grecia este catalogată deschis drept “şoarece de laborator”, pe care se experimentează restaurarea capitalismului clasic. “Bulevardul european” devine tot mai stîngist, însă partidele de stînga, cîştigătoare ale alegerilor, desfăşoară aceeaşi linie, lucru evident din exemplul Italiei şi Spaniei, unde s-au desfăşurat ample acţiuni de protest.

Europa de Sud şi de Est se zbate între naţionalism şi ideile de stînga, Nordul şi Vestul rezistă deocamdată, însă încercările băncilor germane de a soluţiona problemele financiare ale UE clatină unitatea sa politică. O relativă stabilitate este menţinută datorită eforturilor consolidate ale Germaniei şi Franţei, însă Nicolas Sarkozy a pierdut alegerile, iar cum se va comporta înlocuitorul lui, François Hollande, nu este foarte clar.

Se clatină scaunul şi sub Angela Merkel: partidul ei a pierdut în faţa socialiştilor în landul Renania de Nord-Westfalia. În aceste condiţii, nu se poate garanta că politica Germaniei nu va fi modificată, iar Merkel însăşi nu-şi va părăsi postul în urma alegerilor din 2013.

La graniţele sudice ale Rusiei se extinde zona de instabilitate: în tot spaţiul din Pakistan pînă în Orientul Mijlociu au loc atentate teroriste, Tadjikistanul se află în pragul revoluţiei, în Iran se acutizează conflictul între ayatollahi şi preşedintele Ahmadinejad, iar încercările de reglementare paşnică a situaţiei din Siria sînt “împănate” cu noi atacuri ale combatanţilor.

Toate aceste subiecte continuă în pensinsula arabă, unde Arabia Saudită “plăteşte şi inspiră”, Qatarul se implică deschis în conflicte, iar islamiştii cîştigă alegerile în Kuweit, Tunisia şi Egipt.

Creşte tensiunea şi în Oceanul Mondial. China a pătruns în Arctica şi acţionează tot mai activ în Oceanul Indian şi în cel Pacific, iar acest lucru îi îngrijorează pe americani, care au strîns în Golful Persic un puternic pumn militar împotriva Iranului şi care s-au obişnuit să trateze Oceanul Pacific drept o “mare internă”. SUA sînt iritate şi de comportamentul Rusiei, care îngrădeşte acţiunile lor în Siria şi Iran.

Prin urmare, peste tot în jurul Rusiei sînt probleme: în Vest – Europa cufundată în criză, în Sud – islamiştii, în Caucaz – regimul lui Saakaşvili, iar în Est – China puternică. De asemenea, în interiorul Rusiei – războiul terorist din Daghestan, puternice comunităţi musulmane în marile oraşe, separatism în Extremul Orient, în Siberia şi Povoljie, şi o mulţime de probleme sociale, politice şi economice.

Este clar că nimeni din Rusia nu vrea să se gîndească la aceasta. Este mult mai plăcut să te plimbi pe bulevard, ocolind atent “cutia neagră” a politicii mondiale şi aşteptînd fără griji acel moment cînd acoperişul acesteia va zbura şi ea se va transforma într-o “cutie a Pandorei”, burduşită de probleme reale, nu imaginare.