Curățenia caselor și purificarea sufletelor, în Săptămâna Mare

În comunitățile tradiționale, pregătirile pentru sărbătorile de Paști se încheiau acum, în Săptămâna Mare. Nu era casă în care femeile să nu se îngrijească de curățenie, din lăzi și din lăițere scoteau hainele de sărbători și le puneau la soare, apoi erau așezate din nou, iar printre ele puneau crenguțe de busuioc și alte plante frumos mirositoare.

Blidele de lut și „icoanele de glajă” de pe pereți erau spălate, după care erau împodobite cu ștergare de sărbătoare. Fața casei, pavimentul, care era din pământ muruit cu lut galben, era acum împrospătat.

Se spunea că „în Săptămâna Mare nu e bine ca femeia să coase, că atunci împarte Sfântul Ilie trăsnetele”.

De la Florii și până în Joia Mare oamenii satelor se spovedeau și se împărtășeau, ca să primească sărbătoarea Învierii cu sufletul curat și împăcați cu cei apropiați.

Cămașa de Paști, cusută pe ascuns

Nu era sărbătoare însemnată în decursul anului la care fetele să nu îmbrace cămăși noi, cusute de ele în șezătoare sau acasă, pe furiș, departe de ochii celorlalte. „Modelul cusut pe cămașă era un mare secret și, totodată, o competiție între fete, în alegerea celui mai frumos, dar pe care să nu-l aibă nimeni”, aflăm de la Leontina Drânda din Măguri-Răcătău, județul Cluj.

Așa că, de cele mai multe ori, cusătura cămășii era atent gândită și lucrată. Fata cosea pe ascuns, ca să nu-i fure cineva modelul, ca la biserică și la joc, mai ales de Paști, cămașa ei să fie cea mai frumoasă.

Astfel, pe toată durata postului, femeile torceau, țeseau și coseau, deoarece era credința că de Înviere fiecare om trebuie să aibă haine noi, din această cauză se mai spunea despre Paști: „Paștile falnice, tot în coji de ouă și-n cămeșe nouă!” (Foto: Detaliu cămașă – Răchițele, jud Cluj, Arhiva CJCPCT Cluj)

Grigore SÂMBOAN
consultant artistic CJCPCT Cluj