Cum va fi ales viitorul preşedinte?

Ilie CĂLIAN

CALIANRecentul scandal diplomatic dintre România şi Ungaria – care doreşte să-şi impună propria “viziune” asupra Constituţiei României, în cadrul eforturilor sale de obţinere a “hegemoniei în Bazinul Carpatic” – a fost amplificat de declaraţiile lui Traian Băsescu, conform căruia el nu va face nicio declaraţie, dacă nu se pronunţă, mai întîi, preşedintele Ungariei. Adică, atunci cînd are interese personale, Băsescu se dă cocoş în politica externă – însă atunci cînd afirmarea poziţiei “oficiale” a României i-ar strica aranjamentele cu prietenul său şi “fratele de familie politică” Orbán Viktor, atunci Băsescu redevine, din preşedinte-jucător, cu atribuţii în politica externă, un mieluşel mai blînd decît îi cere Constituţia României.

Este un bun prilej pentru a relua discuţia despre Constituţia României şi felul cum imaginează USL şi aproape toată suflarea românescă lucidă rostul preşedintelui. Pe scurt: principalele forţe politice şi “civile” sînt de acord cu preşedintele lipsit de atribuţii executive, astfel încît puterea executivă să aibă o singură sursă şi o singură voce – în politica internă, ca şi în cea externă. Iată, însă, că lucrurile nu sînt cu totul clare – adică nu se merge pînă acolo încît să se scrie negru pe alb în Constituţie că România este o republică parlamentară, cu preşedinte ales de Parlament. Au apărut deja bîlbîieli chiar de la vîrful USL, unde pare a se impune din nou practica jumătăţilor de măsură. Adică, să fie un preşedinte fără atribuţii executive, dar să fie, totuşi, ales de întregul electorat. Nu voi înceta să repet: niciun preşedinte rezultat din alegeri generale nu poate obţine totalitatea voturilor valabil exprimate; singurul care are acest privilegiu – care este şi raţiunea sa de a fi – este Parlamentul. Adică, în nicio situaţie preşedintele nu poate avea consacrarea democratică a întregului electorat.

Să privim lucrurile şi altfel. Ce calităţi trebuie să aibă viitorul preşedinte? Înafară de o vastă cultură şi înţelegere a politicului, el trebuie să corespundă exigenţelor de onestitate şi simţ diplomatic necesare unei persoane care trebuie să exercite “funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate”. Acum, să ne punem o întrebare simplă: cîţi, oare, dintre noi pot cunoaşte atît de bine candidaţii, cultura şi temperamentul lor, antecedentele profesionale şi sociale etc., pentru a fi siguri că nu votează aiurea? Dimpotrivă, unui număr restrîns de oameni, cum sînt membrii Parlamentului, le este mai uşor să cîntărească asemenea calităţi la candidaţii pentru acest post.

Dar mai este o problemă: cum s-ar desfăşura campania electorală a unor astfel de candidaţi? Întrucît ei nu vor reprezenta partide)doctrine)programe de guvernare, ce vor putea spune ei alegătorilor?! Cît este fiecare de genial, de onest, de iubitor de neam şi ţară, de echilibrat şi diplomatic în relaţiile cu cei din jur? Ar fi cel puţin ridicol. Pe scurt: nemaifiind o “locomotivă” pentru un partid, un asemenea candidat nu poate avea un program electoral. Ce să promită? Că va respecta Constituţia?! Păi, tocmai acesta va fi rostul lui, obligaţia lui, nu meritul lui!

Teamă mi-e că liderii principalelor partide se sperie că, lăsînd alegerea preşedintelui pe seama Parlamentului – adică fără mari spectacole publice -, ar pierde ocazia de a-şi trîmbiţa propriile programe. Dar şi pe aceea de a pierde eventuala “recunoştinţă” a preşedintelui ales. Imaginaţi-vă că o campanie electorală prezidenţială costă o groază de bani, pe care o singură persoană nu-i poate avea. Deci, ar trebui să-i primească de la “sponsori” – partide, trusturi, persoane private. Aşa că, viitorul preşedinte ar trebui să le fie cumva recunoscător. Dar cum – dacă nu ar mai avea niciun fel de atribuţii executive? N-ar putea! Nu cumva s-ar putea strecura şi aici nu o jumătate de măsură, dar măcar un sfert, sau un sfert de sfert de măsură, pentru a-i lăsa preşedintelui ales – cu votul electoratului şi banii partidelor şi forţelor economice – şansa de a pune şi el măcar un deget, pe măcar un singur buton, al puterii executive?! Dacă e aşa, e grav. În ce mă priveşte, n-aş vota o asemenea prevedere constituţională.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.