Cum ne va găsi Împărăția lui Dumnezeu?

Una din temele provocatoare din paginile sfintelor Evanghelii este aceea a venirii pe pământ a Împărăției lui Dumnezeu. Ea a inspirat teamă, încredere, dar și împlinirea speranțelor lumii că oricât de mare va fi răul pe care îl pot face oamenii, lumea va fi copleșită de binele pe care Domnul îl va revărsa peste întreaga Sa creație.

La întrebarea fariseilor, când va veni împărăția lui Dumnezeu?, Domnul Hristos răspunde: „Împărăția lui Dumnezeu nu vine în chip văzut”. Această venire a Împărăției, care reprezintă și prima cerere din rugăciunea Tatăl nostru, nu este precedată sau însoțită de semne exterioare, perceptibile, la care făceau aluzie fariseii. Instalarea Împărăției lui Dumnezeu se consumă în cadrul unui proces interior, al inimii. Despre ea nu vom putea zice că este aici sau că este dincolo, într-o anumită localizare geografică.

Evanghelia, în schimb, ne vorbește despre starea în care ar trebuie să fie cei care o așteaptă. Astfel, descoperim că între generația contemporanilor lui Iisus, a celor din vremea lui Noe sau din vremea lui Lot, dar și a vremurilor noastre, marcate de atâta suferință și moarte, sunt asemănări frapante. În toate epocile „oamenii mâncau, beau, se însurau, se măritau, până-n ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a pierdut pe toți”. Și cum a fost în zilele lui Lot: „Mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau și zideau, dar în ziua când a ieșit Lot din Sodoma a plouat din cer cu foc și pucioasă și i-a nimicit pe toți”.

Viața poate merge nestingherit până într-un punct, când totul se suspendă.

În aceste exemple din Vechiul Testament venirea Împărăției lui Dumnezeu înseamnă în primul rând manifestarea judecății lui Dumnezeu și a sancționării păcatelor care i-au deturnat pe oameni de la sensul lor creat de Dumnezeu și sădit în adâncul ființei lor. Aceste două momente arată pe deoparte surpriza prin care împărăția lui Dumnezeu se va arăta pentru oamenii mult prea cufundați în rutina unor activități cotidiene și care nu își mai lasă timpul și sufletul să citească semnele Domnului (Noe care își pregătise corabia de salvare și Lot aflat pe drumul spre Munte).

Din această perspectivă putem fi siguri că rutina, cotidianul și nebăgarea de seamă sunt piedici în a vedea limpede semnele lui Dumnezeu, care preced venirea Împărăției.

Dacă în Vechiul Testament venirea Împărăției anunță și evenimente catastrofale, imaginea din Noul Testament a venirii ei nu este cu mult diferită. De aceea avertismentul Domnului este acela de a nu mai privi înapoi, cu nostalgia celui prea mult atașat de lucrurile materiale, ci de a fi gata să pornim spre întâlnirea cu Domnul, nemaigândindu-ne la confortul și siguranța noastră.

Momentul apariției Împărăției este pentru noi, creștinii, o luptă între atașamentul arătat față de toate lucrurile materiale și chiar față de însăși viața noastră, prezentate sugestiv de amintirea femeii lui Lot. Aceasta, deși era conștientă de pericolul iminent și de puterea distrugătoare a viciului, nu a reușit să se desprindă de nostalgia și dulceața păcatului și a privit înapoi.

Creștinul în fața Împărăției trebuie să fie omul despre care ne vorbește evanghelia că, atunci când începe să are și pune mâna pe coarnele plugului, nu-și mai întoarce privirea înapoi, convins fiind că Domnul ară împreună cu el. Din nou ne confruntăm cu acel puternic instinct de conservare al nostru care se manifestă atât în viața noastră biologică, cât și în cea sufletească și care tot timpul ne spune să nu ne expunem riscurilor. Dar știm, tot prin cuvintele Domnului, de acel minunat paradox că oricine ține cu orice preț să-și salveze viața, acela își va pierde sufletul; iar cel ce-și va pierde viața pentru Mine, acela își va salva (mântui) sufletul.

Acel timp al sfârșitului va fi unul al cernerii și nu va fi deloc ocolit de dureri, de despărțirea oamenilor sau de prezența morții. De aceea, lectura acestei mici apocalipse din evanghelia lui Luca nu este deloc confortabilă, dar este un revigorant îndemn de a ne pocăi până nu este prea târziu și de a înțelege că fiecare generație este a lui Noe și a lui Lot, a durerii și a războiului. Cu toate acestea, Dumnezeu trezește, pedepsește, dar și salvează deopotrivă pe cei care nădăjduiesc în venirea Împărăției.

Astăzi, mai mult decât oricând, un puternic sentiment al iminenței Apocalipsei, care, fiind decisă din planul lui Dumnezeu, va veni și nu vom putea în niciun fel să i ne opunem sau să ne sustragem ei. Singura noastră preocupare trebuie să fie aceea de ști cum să trecem de acest prag, fără a ne pierde sufletul și fără a ne vinde sau vătăma aproapele sau, mai apăsat spus, fără a-l vinde pe Hristos și evanghelia păcii, pe arginții și aurul colaborării cu lumea.

Trebuie să privim dincolo de acest orizon tot mai îngustat, spre cerul nou și pământul nou pe care Dumnezeu îl anunță și care va fi întru totul al Împărăției cerurilor.

Pr. Bogdan IVANOV