Cum a reuşit Islanda să iasă din infern

Islanda, prima ţară lovită de criza financiară, a reuşit să se redreseze în mai puţin de cinci ani. La jumătatea lunii februarie, agenţia Fitch a revizuit în creştere ratingul Islandei. Creşterea economică ar trebui, anul acesta, să depăşească 3 %, rata şomajului a scăzut la 7 %, iar balanţa comercială este pozitivă.

În octombrie 2008, la mai puţin de o lună după falimentul băncii Lehmans Brothers, criza financiară a lovit din plin Islanda. În Islanda, societatea funcţionează în mare măsură pe baza creditelor. Cînd s-a declanşat criza, coroana islandeză s-a prăbuşit, de la 120 de coroane pentru un euro la aproape 200.

La începutul crizei, guvernul de atunci, care era de dreapta, adoptă o serie de măsuri. Mai întîi este promulgată o lege care autorizează naţionalizarea băncilor. Cele trei bănci, Glitnir, Landsbanki şi Kaupthing, deveniseră nişte robinete de bani pentru directorii lor, care făceau adesea investiţii riscante. Deci, guvernul a creat bănci de depozit, care să se substituie băncilor falimentare, apoi le-au recapitalizat şi au vîndut două dintre ele instituţiilor financiare europene.  În acel moment, Islanda apelează la ţările nordice şi la FMI, în vederea unui sprijin financiar.

Criza a bulversat întregul peisaj politic naţional: stînga a devenit majoritară în Parlament şi au apărut o serie de alte partide. Recent, au fost create trei noi partide, ceea ce arată cît de dezorientată şi dezamăgită este populaţia. În acelaşi timp, Partidul Independenţei, care era la putere în momentul crizei, şi-a reconsolidat poziţia.

Tensiunile politice sînt, de asemenea, legate şi de banca privată Icesave. Un mare număr dintre cei 340.000 de depunători ai acestei bănci on line, agenţie a băncii islandeze Landsbanki, sînt britanici şi olandezi, iar guvernele celor două ţări vor ca sumele depuse să fie recuperate. Această bancă a fost creată în 2006 şi a dat faliment în 2008. Marea Britanie şi Olanda i-au despăgubit discret pe deponenţi, fără a preveni Islanda, şi i-a trimis apoi factura. În final, după puternice presiuni, guvernul islandez a acceptat în noiembrie 2008 să ramburseze banii. În iunie 2009, acordul este modificat de Parlament, dar modificările sînt refuzate de britanici şi olandezi, se lansează o nouă negociere şi o nouă lege este votată la sfîrşitul lui 2009. Dar, din cauza unei petiţii semnate de 50.000 de persoane, preşedintele islandez nu ratifică legea şi se organizează un referendum. În martie 2010, acordul este respins de 93% dintre islandezi. Şi scenariul se repetă, în mai 2011, populaţia respinge un nou acord, deoarece nu vrea să plătească pentru gafele făcute de bancheri. În prezent, economia Islandei s-a relansat şi la această situaţie a contribuit, în primul rînd, ajutorul acordat de FMI, precum şi recapitalizarea băncilor sau devalorizarea coroanei, care a permis Islandei să aibă o balanţă comercială pozitivă încă de la sfîrşitul lui 2008. Dar unul din cei mai importanţi factori, adesea neglijat, este semnarea la sfîrşitul lui iunie 2009 a Pactului de stabilitate. Lungile discuţii între patronat şi sindicate au dus la acest acord, o adevărată foaie de drum a guvernului.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.