Culorile luminoase ale cenuşiului

   • oameni de după gratii şi-au trimis picturile spre libertate •

Personaje fatal anonime. Constrînşi să vieţuiască în cetatea lor mică, departe de cetatea mare, a oamenilor. Mimînd îndeletniciri romantice. Dar trecuţi prin focuri pustietoare. Oameni privaţi de libertate. Vieţaşi, poate. A vorbi despre destine de după gratii e mult prea complicat. Pentru că, arareori, reflectorul omagial luminează şi vieţile acestor semeni.

S-a întîmplat însă ca sculptorul Liviu Mocan să trimită mesaj spre pictorul Dănuţ Tonea: „Vino să-l vizităm pe Cristos. În puşcărie!”

Lucrurile au prins contur (minister, aprobări, hîrtii, condiţionări etc.) şi proiectul, coordonat de Alexandru Lucaciu, Ilarie Cojocaru, Dănuţ Tonea şi Dorin Mureşan, a căpătat viaţă. Apoi, lucrurile s-au coagulat, iar farmecul insolit şi captivant, pînă la urmă, al îndrăznelii de uleiuri, forme şi linii a iscat nebănuitul. Timp de doi ani, în fiecare săptămînă, marţi, pe poarta închisorii de maximă siguranţă din Gherla, duba penitenciarului aducea o mînă de artişti inimoşi: iar numele lor se confunda cu speranţa celor care au acceptat să participe la cursul de pictură: Szasz Mihai Călin, Gotthard Ioan, Cuc Daniel Cosmin, Fercu Nelu Daniel, Movileanu George, Pascu Ioan Vasile, Molnar Istvan, Rus Romulus Tiberiu, Nicula Constantin, Pop Dumitru Andrei, Radu Onoriul Petru Pavel, Szabo Janos Attila.

Acum, (luni, ora 15), în Bastionul Croitorilor din Cluj-Napoca, lucrările lor stau să îmblînzească Timpul. În culorile cenuşiului din ei, irizaţiile curcubeului lasă loc de regrete. Au învăţat să picteze, şi-au însuşit şi au dat linie savantă luminii, cochetînd cu perfecţiunea graţiei artistice. Dincolo de culori pîndeşte necunoscutul, străfulgerarea cea tainică că oameni liberi s-au întîlnit cu semeni lipsiţi de liberate. Şi au produs miracol! Poate că ei nu vor fi prezenţi la vernisaj. E prea complicat. Dar tuşa din tablourile lor vă va spune că bătrînul Aristotel a avut dreptate, că prin artă se ajunge la acel catharsis purificator de pasiuni josnice. Şi, mai ales, că întîlnirea, pe această lungime de undă, cu semeni „de afară” întăreşte miracolul omeniei.

Ce nu se sfîrşeşte niciodată.

Radu VIDA