Culoarea politică a copiilor

În timp ce bravii noștri politicieni sunt ocupați până peste cap cu campania electorală, un recent studiu realizat de Fundaţia World Vision România ne furnizează o imagine a ceea ce se întâmplă în prea multe zone ale țării.

Astfel, potrivit studiului „Bunăstarea copiilor din mediul rural”, o cincime dintre copiii din satele românești (21%) consideră că nu sunt niciodată sau sunt doar uneori fericiţi. Și nu exagerează defel.

În cercetare se arată că unul din zece copii nu are suficientă mâncare şi se duce flămând la culcare seara, iar copiii şi tinerii de toate vârstele, de la grădiniţă la liceu, din 80% dintre familiile care locuiesc acolo unde ”s-a născut veșnicia” muncesc în gospodărie, fac curăţenie, îngrijesc animalele sau au grijă de alţi membri ai familiei. Mai mult, un sfert dintre copii care mai merg la școală spun că nu sunt ajutaţi de nimeni atunci când nu ştiu să-şi facă temele, iar 8% mărturisesc că nu are cine să îi îngrijească atunci când sunt bolnavi.

Din păcate, de această situație sunt responsabili în mare măsură chiar părinții, peste 30% dintre aceștia considerând – probabil pe baza experienței personale – că pentru a găsi un loc de muncă este mai important să ai relaţii decât să termini o şcoală.

Față de studiile anterioare, în cel de acum, care acoperă şi lunile de criză sanitară şi socială generată de pandemie, se observă o creştere a ponderii gospodăriilor care declară că au adoptat măsuri restrictive, cum ar fi cumpărarea de alimente în cantităţi mai mici, împrumutarea sau primirea de alimente de la rude sau prieteni, precum și achiziționarea de mai puţine rechizite și cărţi pentru şcoala copilului.

Situația este agravată și de nerespectarea regulilor minime de igienă, care este o consecinţă a sărăciei şi a lipsei utilităţilor elementare: apă curentă, baie amenajată şi toaletă. Nici în toate şcolile nu sunt respectate regulile minime de igienă. Astfel, în 5% dintre unitățile de învățământ din mediul rural nu există o sursă de apă pentru spălat pe mâini, iar în 12% nu există toalete cu apă curentă. Datele acestui studiu sunt confirmate și de o analiză a Oficului European de Statistică, în care se constată că ponderea locuinţelor din România care nu dispun de o toaletă în interiorul casei este de peste zece ori mai mare decât media din Uniunea Europeană, România fiind singurul stat al Uniunii unde aproape un sfert din populaţie trăieşte în case fără toaletă. Țara noastră, unde 24,2% din cetățeni nu au o toaletă în casă, stă mai prost la acest capitol chiar și decât Bulgaria, unde doar 13,7% dintre gospodării au WC-ul ”în curte”.

Așa că nu este de mirare că, în mediul rural, copiii abandonează şcoala pe capete. Chiar prin vara acestui an, un raport al UNICEF-ul afirma că la noi mai există 400.000 de copii în vârstă şcolară care nu urmează o formă de învățământ, iar alții 50.000 sunt separaţi familii, motivele principale fiind sărăcia, violenţa sau abandonul. UNICEF-ul chiar a propus un plan, cu 10 măsuri, pentru ameliorarea acestei situații. Printre acestea figurează alocarea a 10% din fondurile structurale europene pentru proiecte dedicate copiilor, includerea principiilor „copiii pe primul loc” şi „nici un copil lăsat în urmă” în strategiile naţionale referitoare la tânăra generație, îmbunătăţirea serviciilor medicale de prevenţie, constituirea unui grup de coordonare la nivel ministerial pentru copii sau instituirea unui Pachet Minim de Servicii, prin care fiecare comunitate să beneficieze de un asistent medical, un asistent social şi un consilier şcolar.

Eu nu am auzit nici un singur politician scoțând o singură vorbă despre toate acestea, așa că nu pot decât să mă întreb: ce culoare politică or fi având copii?