Cu o lege „cârpită”, arhivele între misiune și provocări contemporane

Arhiviștii din țară s-au întâlnit la Cluj-Napoca la evenimentul intitulat „Arhivele în serviciul comunității și a națiunii: între misiune, viziune, strategie și provocări contemporane” care a avut loc marți, 13 octombrie 2026, la Biblioteca Academiei Române din Cluj-Napoca. Manifestarea face parte din cadrul Conferinței internaționale „Majorități, minorități și instituții în serviciul comunității și națiunii. Perspective istorice și realități contemporane”, organizată cu prilejul Zilelor Academice Clujene 2026. La eveniment au participat directorul Arhivelor Naționale ale României, Cristian Anița, directorul Institutului de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române, prof. univ. dr. Ioan Bolovan, membru corespondent al Academiei Române, decanul Facultăţii de Istorie şi Filosofie din cadrul UBB, prof. univ. dr. Ovidiu Augustin Ghitta, dr. Ioan Drăgan, director al Arhivelor Naționale ale României în perioada 2012–2018, directorul Serviciului Județean Maramureș al Arhivelor Naționale, Klara Guseth, și dr. Liviu Boar.

Cum captăm imaginea societății

Directorul Arhivelor Naționale ale României, Cristian Anița, a spus că se bucură că se află alături de colegi și a anunțat că poartă discuții cu parlamentarii din Comisia juridică a Senatului României referitor la o nouă modificare a legii 16/1996 despre care a spus că „a fost atât de cârpită încât nici nu o mai recunoaștem”. Șansele pentru a avea o nouă lege a Arhivelor Naționale sunt destul de mici, a spus Anița, făcând referire la faptul că legea care urma să modernizeze instituția a rămas în Parlament: „Când credeam că avem o nouă lege, s-a blocat. Legea la care am muncit cu toții a rămas în Parlament, alături de alte proiecte de lege ale Arhivelor Naționale care sunt în diverse stadii în Parlamentul României”.

Directorul Arhivelor Naționale ale României a afirmat că se bucură că se află la evenimentul de la Cluj, unde arhiviștii își pot lămuri unele lucruri, subliniind că sunt importante dialogul și întâlnirea. Acesta a vorbit și despre marea provocarea a arhiviștilor: „Într-o lume în care lucrurile evoluează amețitor de repede arhiviștii trebuie să facă față schimbărilor, să se gândească cum să captureze imaginea societății noastre și cum va fi în viitor, o provocare destul de mare.

Totodată, prof. univ. dr. Ioan Bolovan a spus că arhiviștii au privilegiul de a activa într-o muncă tăcută și a apreciat colaborarea acestora cu Institutul de Istorie „George Barițiu”, amintind în acest sens colecțiile de marcă referitoare la Mihai Viteazul, răscoala lui Horia, Cloșca și Crișan, Revoluția de la 1848, etc., numeroase articole, cărți și comunicări științifice. Profesorul Bolovan a asigurat că Institutul de Istorie „George Barițiu rămâne un partener credibil și important al Arhivelor deoarece numai împreună se poate realiza activitate de cercetare.

Strategia care a eșuat într-un mod strălucit

La rândul său, fostul director al Arhivelor Naționale ale României, dr. Ioan Drăgan, a susținut comunicarea „Învățăturile eșecului. Strategia Arhivelor Naționale 2015-2021”. Acesta a prezentat experiența ca director în elaborarea strategiei de modernizare a Arhivelor care prevedea construirea de depozite noi, înființarea de laboratoare de restaurare la nivelul tuturor structurilor, program național de digitalizare, etc. În anul 2017, proiectul legii arhivelor a fost pus în dezbatere publică. În anul 2018, proiectul de lege a fost aprobat de Guvern, fiind înaintat Parlamentului. În anul 2020, premierul Ludovic Orban a anunțat Camera Deputaților că susține proiectul. În pandemie însă, tot în 2010, același premier Ludovic Orban a informat că Guvernul nu mai susține legea arhivelor. În anul 2021, Guvernul a reconfirmat Camerei Deputaților dezavuarea proiectului de lege fără o motivare publică a acestei decizii. Astfel, a fost anulat cu totul proiectul strategic condamnând Arhivele Naționale la degradare. „Strategia noastră, mândra noastră viziune pentru Arhivele României, a eșuat într-un mod strălucit”, a concluzionat dr. Ioan Drăgan.

De asemenea, prof. univ. dr. Ovidiu Ghitta, decanul Facultății de Istorie și Filosofie, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, a susținut comunicarea „Universitarul și arhivele: file dintr-o istorie personală”. Decanul a mărturisit că prima sa vizită într-o filială a arhivelor naționale avut-o în anul 1981, pe vremea când era student și tot atunci a intrat prima dată într-un depozit cu documente în cadrul cursului de Științe Auxiliare ale Istoriei, susținut de profesorul Nicolae Odroiu, care obișnuia să-i introducă pe studenți în bibliotecile din Cluj-Napoca și în arhive: „În perioada 1981-1985, se întâmpla mai rar ca studenții să aleagă subiecte care presupuneau intrarea în arhive. Au fost și colegi de generație care lucrau cu cadrele didactice tinere de atunci și care au intrat în arhive, temele predominante fiind mișcarea națională, ASTRA, plaja nu era foarte largă”.

Cercetarea în arhivă, „dragoste la prima vedere”

Profesorul dr. Ovidiu Ghitta a spus că în vremea studenției, instituția arhivelor nu era una prietenoasă, ci mai degrabă rece, amintindu-și un episod legat de o altă instituție din același registru, Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, unde a fost întâmpinat de un angajat care i-a spus pe un ton superior și distant „Studenții n-au ce căuta la Batthyaneum”. Însă după 1990 contextul și atmosfera s-au schimbat treptat deoarece a crescut numărul universităților din țară, a institutelor de cercetare, a crescut semnificativ numărul conducătorilor de doctorat, a celor interesați de o cercetare în arhivă. Astfel, că profesorul Ovidiu Ghitta a intrat pentru prima dată în arhivă pentru a face o cercetare pentru teza de doctorat, în anul 1994, cercetarea în arhivă „fiind dragoste la prima vedere”. Așa a descoperit arhivele, luni la rând, zi de zi, venea la arhivele din Cluj. Apoi, în anul 1996, a făcut cercetări la Arhivele Naționale Maghiare din Budapesta, la arhivele de la Viena, Roma și Beregovo (Ucraina), sesizând anumite diferențe față de arhivele din țară. Decanul Facultății de Istorie și Filosofie a spus că și-a păstrat obiceiul de a consulta arhivele: „Am amintiri foarte plăcute despre anii de întâlniri cu arhivele și arhiviștii. Mi-am păstrat năravul de a face în fiecare an, cel puțin semestrial, o incursiune în arhive. (…) A fost o experiență pozitivă. A fost un efort de transformare pe care eu l-am parcurs. M-am schimbat în toți acești ani și am devenit mai adaptat provocărilor, capabil să citesc documentele, să identific fondul”. Mai mult, profesorul a spus că a constat că pe lângă arhivele naționale există și alte arhive istorice și că între deținătorii lor și arhivele naționale ar trebui să existe o anumită relație.

De asemenea, dr. Ovidiu Ghitta a precizat că a remarcat problemele sistemului, subfinanțarea care se reflectă și-n dotarea arhivelor și politica de personal: „Ceea ce ne lipsește ca popor este o cultură a respectului față de arhiva istorică, față de acest element de patrimoniu. Ar trebui să conștientizăm de la cea mai fragedă vârstă că avem de-a face cu niște bunuri de patrimoniu, că ele țin de memoria noastră colectivă, identitatea noastră și că trebuie să le tratăm ca atare. Nu știu cum se pot îmbunătăți lucrurile. Poate că dacă cultura pentru respectul față de patrimoniu ar exista, s-ar converti și în legi, dar și într-o altă atitudine a guvernanților față de o instituție”.

Organizatoarea evenimentului, dr. Klara Guseth, directorul Serviciului Județean Maramureș al Arhivelor Naționale, a susținut la rândul său conferința „În dialog cu foști directori ai Arhivelor Naționale. O încercare de recuperare a memoriei instituționale prin interviuri de istorie orală”.

Tia SÎRCA