Crin pare să agreeze prerogativele prezidenţiale ale lui Traian

Ilie CĂLIAN

Curtea Constituţională a României n-a avut “cvorum”, aşa că nu s-a putut pronunţa în legătură cu contestaţia lui Băsescu la corecţiile aduse legii referendumului, în speţă, la reducerea pragului minim de 50% de alegători, la 30%, suficienţi pentru validarea referendumului. Nu e vorba, de fapt, cum se mai crede, de ambiţia de a-l “debarca” pe Căpitan printr-un alt referendum, ci de referendumul pentru modificările constituţionale, inclusiv pentru regionalizarea României. Aşadar, CCR, din lipsă de cvorum, şi-a amînat pronunţarea pînă în 14 noiembrie. Desigur, orice om cu mintea normală înţelege că absenţele de la CCR sînt cusute cu aţă albă: dacă ştii din timp cînd va fi acea şedinţă a CCR, nu-ţi programezi nimic pentru acea zi – nici măcar moartea! Evident, este vorba din nou de o “jmecherie”, care să împingă termenele de adoptare şi publicarea pînă la o dată care să facă imposibilă organizarea referendumului simultan cu alegerile prezidenţiale din noiembrie/decembrie 2014. În ce-l priveşte pe Băsescu, motivaţia sa nu mai merită a fi comentată: chiar pe patul morţii, dac-ar avea în mînă un pistol, Băsescu ar trage-n “duşman” un glonţ înainte de a închide ochii: e cazul clasic de scorpion care ucide fără motiv.

Dar – acumulînd vechi îndolieli (argumentate de fapte) în legătură cu intenţa USL de a trece la republica parlamentară – acum îmi apare evident că refuzarea republicii parlamentare este un obiectiv cel puţin al unei părţi din USL. Invocarea aşa-zisei contestări că aşa îi place electoratului român – un fel de ghiveci între absolutism şi parlamentarism – este bună pentru proşti. Electoratul român ar vota oricînd o Constituţie ca aceea a Germaniei, Angliei, Italiei etc. etc. – şi republici, şi monarhii -, cu condiţia să ştie exact cum sînt împărţite puterile în stat. Afirmaţia că românii doresc să aibă “tătuc” poate fi valabilă în anumite limite statistice. Dar de ce “tătucul” să fie preşedintele şi nu primul-ministru?! Desigur, într-o democraţie adevăratul “tătuc” este Parlamentul, legislativul, cel care stabileşte regulile jocului. Dar pentru orice om normal este evident că împărţirea puterii executive între două persoane (preşedintele şi primul ministru), dintre care numai una “plăteşte cu capul” (premierul), – acesta este un sistem care nu poate funcţiona bine. Pentru cei obişnuiţi cu exerciţiul teoretic, lucrurile erau limpezi de la bun început. Iată, însă, că practica acestor ultimi nouă ani confirmă. Va trebui să continuăm tot aşa?!

Se pare că da. Mai ales că, în ultima vreme, comisia constituţională n-a mai lucrat nimic. Întîmplător sau nu, preşedintele acestei comisii este Crin Antonescu, adică tocmai cel care este susţinut de USL pentru preşedinţie – şi chiar are toate şansele. Teamă mi-e că Antonescu, după atîţia ani de lupă cu Băsescu, a dibuit ce “arme” are preşedintele României în actuala formă a Constituţiei şi se gîndeşte că nici lui nu i-ar strica …

Mai greu îmi este să înţeleg poziţia UDMR. Nu în sensul că nu aş şti că pe udemerişti nu-i interesează decît să tragă ceva foloase personale, ca nişte veritabili grofi ardeleni. Nu înţeleg cum fac jocurile în acest moment: pe de o parte, curtează PSD; pe de alta, cer să fie amînate dezbaterile despre Constituţie şi regionalizare, adică un statu quo, care ar conveni viitorului preşedinte – liberalul Crin Antonescu.

Poate greşesc! Grozav ce-mi doresc asta: să găsesc şi, în realitate, toate forţele USL, başca cele ale PDL şi UDMR, să conlucreze pentru a avea cît mai repede corecţiile la Constituţie, care să ne aşeze în rîndul republicilor parlamentare, aşa cum ne tot recomandă Comisia de la Veneţia.