Crin Antonescu a stopat “Proiectul Roşia Montană”

Ilie CĂLIAN

În 2004 Traian Băsescu a susţinut “Proiectul Roşia Montană” pentru că se afla în campanie electorală, iar acum Crin Antonescu l-a respins pentru că este în campanie electorală. Astfel a sintetizat premierul Victor Ponta hotărîrea de ultim moment a preşedintelui PNL, preşedinte al Senatului şi co-preşedinte al coaliţiei de guvernare, de a cere respingerea de către Parlament a proiectului de lege, propus de Guvern, pe baza căruia urma să se semneze contractul pentru exploatarea zăcămîntului de aur, argint şi metale rare de la Roşia Montană. Crin Antonescu spunea, referindu-se la manifestările “anti”, că “Proiectul Roşia Montană” a divizat populaţia României şi, în consecinţă, nu are sens să se mai dezbată. Argumentul lui Antonescu este greşit: este normal să existe divergenţe de opinii, dar, într-o democraţie, funcţionează votul – în Parlament sau la referendum. Faptul că Antonescu a dorit să evite şi votul din Parlament, şi cel de la referendum arată că, într-adevăr, Antonescu a făcut un gest pur electoral: nu vrea să supere grupurile urbane mai “vocale”, din Bucureşti şi alte cîteva oraşe mari, în perspectiva alegerilor prezidenţiale.

Însă respingerea de facto a proiectului de lege – chiar înaintea unei dezbateri pur formale în Parlament – nu rezolvă problema problemelor: ce se va întîmpla mai departe? De fapt, atît adversarii, cît şi promotorii “Proiectului Roşia Montană”, trebuie să mediteze la mai multe chestiuni.

Întîi, să elimine confuzia dintre proiectul de lege şi contractul propriu-zis cu RMGC – diferenţă pe care juriştii, economiştii şi oamenii de afaceri o înţeleg. Apoi, să se gîndească dacă refuză/aprobă “proiectul” în principiu, sau din cauza unora dintre prevederi. Problema nu se pune pentru radicalii care resping/aprobă proiectul din principiu, din încăpăţînare, din rărunchi, ci pentru aceia care sînt dispuşi să analizeze date şi argumente pro sau contra. Nu voi detalia aici probleme precum avantaje/dezavantaje economice, protejarea/distrugerea patrimoniului şi mediului, dezvoltarea durabilă/teporară etc. etc. Am urmărit, de-a lungul anilor, dar mai ales în ultima vreme, o mulţime de “luări de poziţii” ale unor oameni interesaţi (direct sau pe căi ocolite) în stoparea/dezvoltarea proiectului, a căror poziţie o înţeleg şi nici măcar ipocrizia lor –penibilă sau dibace – nu mă deranjează foarte mult. În schimb, mi se pare scandaloasă încăpăţînarea obraznică cu care se bagă-n ciorbă o mulţime de oameni absolut lipsiţi şi de informaţie, şi de capacitatea de a dialoga cu argumente. Nu în ultimul rînd, n-ar trebui uitaţi mercenarii la manifestaţii “civice”, gata oricînd să se alăture unui protest, unui “scandal” –poate-poate obţin un oareşcare folos personal.

Nu neg că unele din formulările proiectului de lege trimis de Guvern Parlamentului sînt inacceptabile, dacă nu scandaloase chiar. Şi tocmai de aceea mă întreb dacă nu cumva proiectul de lege a fost prost conceput tocmai pentru a fi respins. Pot crede altceva, dacă primul ministru trimite proiectul la Guvern, dar tot el ne informează că, în calitate de deputat, va vota împotriva lui?! Sau dacă celălalt co-preşedinte al USL doreşte o comisie specială, pentru ca apoi să spună că trebuie, pur şi simplu, respins, fără a mai cunoaşte opiniile specialiştilor din promisa comisie?! Sau dacă, după ce a cerut referendum, Băsescu, văzînd textul trimis de Guvern la Parlament, a renunţat la referendum, lăsînd ca majoritatea parlamentară USL-istă să-l respingă, pentru ca electoratul să se întrebe ce Dumnezeu e în mintea liderilor partidelor din USL?!

De fapt, prin această respingere a “Proiectului Roşia Montană”, Băsescu a cîştigat: USL şi-a dat autogoluri cu nemiluita. Iată: Băsescu a susţinut permanent “Proiectul Roşia Montană”; USL s-a angajat, în campania electorală, să-l respingă; acum, dacă proiectul ar fi fost supus unui referendum, exista (după ultimele sondaje de opinie) posibilitatea ca două treimi din electorat să-l aprobe. Curată schizofrenie politică!

Durerea cea mare şi reală pentru ţară este că, prin jocul electoral al USL, se renunţă la o necesară dezbatere serioasă a unui program naţional de reluare a mineritului şi industriei prelucrării minereurilor şi metalelor, sector economic de care depind cîteva milioane de oameni şi care poate conduce şi la refacerea şi protejarea actualelor “bombe ecologice” din zonele respective, şi la dezvoltarea durabilă a acestora, şi la reindustrializarea şi urbanizarea unor localităţi, şi la crearea  multor locuri de muncă, şi, fireşte, la îmbogăţirea bugetului.

Cum spuneam, proiectul propus de Guvern conţine prevederi inacceptabile. Dar orice proiect este un proiect, adică este perfectibil. Iar din partea unor oameni politici tocmai la asta te aştepţi: să facă proiecte şi legi cît mai bune. Dacă nu – ori sînt incapabili, ori au alte interese.