Cresc temerile că Marea Britanie doreşte să părăsească Uniunea Europeană

Guvernul britanic a declarat că doreşte să se retragă de la aplicarea legislaţiei europene în cazul a circa 133 de măsuri privind cooperarea în domeniul infracţionalităţii şi justiţiei, cu a căror cedare către UE fusese iniţial de acord. Cu o săptămînă mai devreme, Cameron a susţinut un plan pentru un nou buget pentru ţările care folosesc moneda euro, ceea ce ar plasa ţara sa, care nu utilizează moneda unică, ferm la marginea exterioară Europei. Premierul britanic a făcut aluzie că ar putea organiza un referendum privind relaţiile Marii Britanii cu Uniunea, în timp ce un ziar a relatat, fără a exista nicio infirmare, că unul dintre miniştrii cabinetului de la Londra doreşte ca Marea Britanie să ameninţe în mod deschis cu părăsirea blocului comunitar.

Toate aceste acţiuni au alimentat temerea că Marea Britanie se îndreaptă în mod inevitabil către ieşirea din UE, în timp ce analiştii politici şi financiari au inventat chiar termenul “Brixit”, o variantă a lui “Grexit” – prescurtarea pentru plecarea, îndelung prezisă, a Greciei din zona euro.

Pe de altă parte, Cameron susţine că încearcă să păstreze Marea Britanie în Uniune şi argumentează că acordul popular cu privire la calitatea Marii Britanii de membru al UE poate fi redobîndit numai prin reorientarea relaţiei pe piaţa unică europeană şi pe slăbirea altor legături.

Marea Britanie a fost întotdeauna ambivalentă în privinţa proiectului european. Spre deosebire de cele şase state fondatoare – Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda, toate învinse sau ocupate în Al Doilea Război Mondial -, Marea Britanie a fost o învingătoare. În mitologia sa naţională, războiul nu a fost nici un moment de ruşine, nici o umilire, ci momentul de graţie al ţării, cînd ţara s-a opus fascismului. Din acest motiv, ideea de reconciliere prin integrare nu s-a bucurat niciodată în Marea Britanie de succesul de pe continent.

Spre deosebire de multe state membre, Marea Britanie a oferit întotdeauna mai mult în contribuţiile la Uniune decît a primit în subvenţii.

Or, după aproape trei ani de criză în zona euro, opinia publică britanică şi-a înăsprit atitudinea, iar majoritatea covîrşitoare a deputaţilor conservatori sînt eurosceptici şi mulţi se declară în privat în favoarea retragerii din UE.

Pentru unii parlamentari, este o chestiune de convingere; alţii resimt în schimb ameninţarea concurenţei UKIP (Partidul Independenţei Regatului Unit), care doreşte părăsirea totală de către Marea Britanie a blocului comunitar.

Cameron caută un nou acord, care abandonează orice pretenţie de a fi în centrul Uniunii Europene. El nu doreşte, spre exemplu, să oprească zona euro de la o integrare fără Marea Britanie şi recunoaşte că acest lucru este necesar pentru a salva euro.

Poate funcţiona, oare, o relaţie mai îndepărtată între Marea Britanie şi UE?

În luna iulie a acestui an, un sondaj YouGov a sugerat că, dacă Cameron ar renegocia termenii relaţiei cu UE aşa cum îşi doreşte şi ar recomanda acceptarea lor, 42% ar vota să rămînă în blocul comunitar, faţă de 34% care şi-ar dori o plecare.

Pe de altă parte, deşi strategia lui Cameron poate avea o motivaţie politică internă, există riscul simultan de a reduce influenţa Marii Britanii pe scena mondială şi de a face din “Brixit” o profeţie care se auto-îndeplineşte.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.