Cotă unică progresivă?

Anul trecut, în preajma Zilei Naţionale de Eradicare a Sărăciei, Guvernul de atunci a prezentat un aşa-numit Pachet anti-sărăcie, format dintr-o serie de măsuri care, în viziunea celor aflaţi în acea perioadă la conducerea ţării, ar trebui să combată acest fenomen. Nu am să revin asupra acelor soluţii, însă trebuie spus că din pachetul cu pricina lipsea esenţialul: banii. Sau, mai corect spus, măsurile prin care cetăţenii ar putea să cîştige sau să rămînă cu mai mulţi bani în mână.

Iată însă că actualul Guvern a “atacat” problema, şi a adoptat o măsură în acest sens, respectiv majorarea salariului minim pe economie de la 1.250 la 1.450 lei. Faptul este absolut lăudabil, însă nu va rezolva necazul cu sărăcia. Nici măcar nu-l va atenua. După cum arată un studiu al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii, familiile care au câştigat, în ultimii 27 de ani, doar salariul minim pe economie plus alocaţia copiilor n-au avut în niciun an un trai decent, fiind mereu la limita subzistenţei. Autorii studiului consideră că, pentru a avea un trai cât de cât decent, o astfel de familie ar trebui să-şi suplimenteze veniturile cu mai mult de 55-65%. După cum se poate observa, cei 200 de lei în plus – respectiv suma cu care va creşte salariul minim – sunt departe de a reprezenta o majorare cu 55% a veniturilor, aşa că săracii tot săraci vor rămâne. Şi atunci ce este de făcut?

Fără nici un dubiu, nu sunt cea mai calificată persoană ca să ofere soluţii, dar nu pot să nu mă întreb dacă mai are rost să fie menţinută această cotă unică de impozitare de 16%. Oare nu ar fi mai eficientă – “în lupta contra săsăciei” – revenirea la impozit progresiv în funcţie de venituri? Şi, oare nu ar fi benefică majorarea deducerii personale – a acelei bucăţi din salariu care nu se impozitează?

Subiectul a fost “pus pe tapet” recent de ministrul Mediului Daniel Constantin, care ocupă şi funcţia de vicepremier. Dînsul a afirmat că această cotă unică de impozitare va funcţiona în continuare, dar că, din 2018 va fi luată în discuţie, citez, “acea formă de impozitare în funcţie de venituri”şi a adăugat că “cota unică rămâne, dar sunt şi alte forme pentru alte tipuri de venituri care se vor lua în calcul”. La ce s-o fi gîndit domnia sa îmi este imposibil să-mi dau seama, mai exact nu pricep şi pace cum pot funcţiona, concomitent, cele două tipuri de cote. Şi cea unică şi cea progresivă.

Şi acesta nu este singurul lucru pe care nu-l pricep. Nu înţeleg nici reacţia lui Liviu Dragnea, care, după ce l-a beştelit pe vicepremier, indicîndu-i să se ocupe de problemele ministerului pe care-l conduce, a afirmat că “nu se discută lucrurile astea în public până cand nu vom discuta în coaliţia de guvernare”. Dar tocmai că acest subiect ar trebui discutat public, şi chiar cu multă seriozitate, deoarece se referă la o problemă cu care se confruntă o bună parte a românilor. Mai concret, îi priveşte pe 40,2% dintre români, care, conform unui studiu al Eurostat, sunt supuşi riscului de sărăcie şi excludere socială. Aşa că lucrurile ar trebui analizate deschis, pe faţă, şi măcar cu o minimă competenţă, ca să nu ne trezim cumva, ca de atîtea ori, cu cine ştie ce invenţie aiuritoare, cum pare a fi “soluţia” ministrului Mediului, care propune un fel de “cotă unică progresivă”.

Viorel Dădulescu