Cornel Vana, „între glie și tărie”

Muzeul de Artă din Cluj a inaugurat recent expoziția personală de pictură și sculptură a artistului Cornel Vana, De odor și lacrăme, în prezența unui public numeros și a invitaților la cuvânt – Demostene Șofron, jurnalist cultural, prof. univ. dr. Dorel Găină, Dan Breaz, istoric de artă. Oficiile de gazdă au fost asigurate de prof. univ. dr. Lucian Nastasă-Kovacs, managerul instituției. Soprana Daniela Mureșan-Chișbora ne-a oferit momentul muzical al serii și, în ritmul doinei Stăncuței, a dezvelit o nouă lucrare a pictorului, Moină înrodită.

Pictura lui Cornel Vana este un elogiu adus lumii rurale, surprinse în cumințenia, rânduiala, diversitatea și coloritul ei aparte. O lume în care inspirația artistului își găsește mereu noi și noi resurse pentru a-și ține vii dorul, dragostea pentru frumos și curat. Oamenii, locuințele, plaiurile pitorești mustesc de culoare, de viață, într-o ordine ce seamănă a rugăciune. Satul este surprins într-o atmosferă de permanentă celebrare, de manifestare a tradițiilor și spiritualității, de la

portul popular și până la gesturi și obiceiuri, perpetuate într-un Timp fără de timp…

Fie că vorbim de locuri mai apropiate din punct de vedere geografic (spațiul transilvănean) sau de ținutul Bucovinei cu falnicele-i mănăstiri, remarcăm aceeași vitalitate a culorii pe pânză, invitând, adesea, la o extindere a granițelor privirii prin dimensionări generoase ale tablourilor.

Culoarea este purtătoarea mesajului biblic – așa cum sunt și simbolurile frecvent întâlnite: peștele, crucea, monograma lui Iisus, flacăra, coroana de spini – verdele și albastrul plasează trăirea artistului între cele două limite evidențiate foarte bine de prof. univ. dr. Dorel Găină cu prilejul vernisajului: „între glie și tărie”. Nu pot trece neobservate oazele de alb, popasuri necesare în călătoria, „meditația vizuală”, cum a numit-o jurnalistul Demostene Șofron.

Albul, galbenul deschid perspectiva privitorului răbdător prin integrarea într-o lume dincolo de lume, prin urcușul spre sacru, într-o comuniune dorită a prezentului și viitorului.

Divinul este profund umanizat; întâlnirea, cumularea celor trei regnuri – uman, vegetal și animal, sub cupola unei eterne catedrale – ne arată că întreaga lume se află sub aceeași oblăduire celestă (Mântuirea lumii). Lucrarea Botezul pictorului iconar trebuie înțeleasă și ca un act de smerenie al artistului în fața talentului cu care a fost hărăzit, ca o mărturisire de credință.

Picturile care mizează pe detalii impresionează deopotrivă prin migală și forța evidentă a culorii. Este cazul, de pildă, al ciclului Peștele creștin. Motivul floral se constituie, de asemenea, într-un ciclu distinct, cu o puzderie de nuanțe îmbietoare, iar dacă vorbim de detalii, este absolut necesar să ne îndreptăm atenția și spre lucrările sculpturale din expoziție – o noutate în cadrul unei personale Cornel Vana–, care dau mărturie despre complexitatea artistului turdean, despre același devotament față de valori, repere morale și culturale, despre răbdarea de a nemuri frumosul. Istoricul de artă și muzeograful Dan Breaz s-a referit la opera lui Cornel Vana astfel: „subiecte de reîmpăcare cu noi înșine, o pictură ce provoacă un efect de epifanie”.

Cu același dor în suflet, artistul traversează nu doar universul satului autohton, ci și orașul, într-o desfătare a ochiului față în față cu tipare arhitecturale memorabile.

O subliniere a meritelor picturii și sculpturii totodată, imaginea porții tradiționale marchează un reper bine statornicit în ansamblul personalei lui Cornel Vana. Este poarta care lasă dorul și lacrimile să se dezlănțuie, poarta către acasă, poarta către întoarcerea în sine.

Expoziția De odor și lacrăme rămâne deschisă spre vizitare până în data de 14 aprilie, de miercuri până duminică, între orele 10-17.

Iulia GHIDIU

Foto: Thomas Poledna