Cornel Udrea Epidemie de platfus

 Volumul Epidemie de platfus (Editura Napoca Star, 2012, Cluj-Napoca) ne prilejuieşte o nouă întîlnire cu multiple satisfacţii spirituale, graţie uimitoarei verve umoristice a autorului, reputatul Cornel Udrea. Alcătuită din trei capitole cu titluri sugestive, cartea încîntă încă de la început prin ţinuta grafică la care şi-a adus contribuţia graficianul Cristian Cheşuţ.

Sînt urmărite în carte probleme de mare actualitate, de respiraţie cotidiană care, în ansamblu, constituie existenţa mizerabilă şi sublimă totodată, ce absoarbe toată energia în preocupări aparent meschine, dar, de fapt, esenţiale.

Prin punerea în lumină a unor întîmplări de o anumită factură, autorul configurează realitatea unui mod de viaţă degradat, cantonat în orizontul unor aspiraţii minore, lipsit de perspectiva unor principii superioare, demne. O lume pestriţă se agită într-o viermuială care decepţionează prin nonsensul, prin absurdul performării ce duce spre nimic. Ceea ce vizează mai cu seamă observaţia critică, în nota comică a autorului, este lipsa totală a celei mai simple forme de inteligenţă, ca modalitate de adaptare la realitate. Din această atitudine neadecvată, umanitatea pare o masă amorfă, reacţionînd doar arbitrar şi ilogic, chiar împotriva propriilor necesităţi.

Astfel, capitolul I intitulat „Sinucigaş în serie” notează situaţii ce se consumă sub privirea aparent trează a protagoniştilor martori şi participanţi, al căror mesaj, neadecvat corect, frizează absurdul. Culese, în majoritate, din zona publicistică, însemnările stîrnesc hazul prin contrastul dintre tonul grav al abordării şi faptul total nesemnificativ.

Problemele mărunte trăite ca fapte de viaţă capitale, sublimate de autor în subtitluri pleonastice precum „Expresii şi realităţi adevărate” reliefează o lume care se consumă la cote meschine într-un efort sisific de automistificare. De aici, stările conflictuale se ţin lanţ ca în plachete precum: „Sexul slab” sau „Găina care face meniul agreabil”.

Umorul savuros se degajă din subtilitatea cu care autorul jonglează cu sensurile multiple ale vocabulei, precum şi din alte abateri de la legile exprimării corecte, vădind lipsa proprietăţii termenilor din partea protagoniştilor. Critica vizează adesea modul de organizare socială, compromisurile de la normele morale sub masca aplicării legalităţii. De exemplu, o sentinţă prin suspendare se rezolvă prin „suspendarea de ce se poate”, evident cu reducerea pedepsei. (v. „Atenţie la conţinut”, pg. 37). Întîmplări care stîrnesc rîsul şi compasiunea, totodată, sînt cuprinse în capitolul „Salată de ziare”, care confirmă intenţia autorului de a sublinia cum „paradoxul a devenit banalitate, iar ineditul deja vu, hă, hă, hă, de multă vreme” (pg. 48). Goana după senzaţional, nevoia de spectacol ieftin, agitaţia sterilă sînt surprinse şi redate prin cultivarea calamburului.

Mai consistente ca naraţiune, bucăţile din capitolul „Viitorul ca o amintire” se constituie în jurul unor conflicte aparent neînsemnate, dar de fapt determinante pentru destinul trist, de un dramatism lipsit de măreţie al celor copleşiţi de apăsarea nevoilor cotidiene. Ceea ce salvează această lume este tonul îngăduitor al autorului, care abordează realitatea cu ironia, umorul dar şi cu toleranţa înţeleptului.

Ionel ANDRAŞONI