Corespondență specială din Montreal. Momente emoționante cu Nadia în locul unde a schimbat istoria gimnasticii acum 50 de ani

Nadia Comăneci, una dintre cele mai mari sportive ale României și chiar ale lumii, a fost distinsă, în weekendul abia încheiat, cu nu mai puțin de patru premii și distincții la Montreal, în cadrul manifestărilor ocazionate de celebrarea a 50 de ani de la Jocurile Olimpice din 1976, de care canadienii își aduc aminte cu nedisimulată mândrie. De altfel, n-ar fi o exagerare dacă am spune că o mare parte a sărbătorii a fost axată pe Nadia „noastră”, pentru că — și canadienii recunosc asta cu maximă naturalețe — Olimpiada din 1976 a fost „Olimpiada Nadiei”.

De la plăci omagiale și trofee simbolice până la titlul de Doctor Honoris Causa

Cronologic vorbind, primul „trofeu” primit de Nadia a fost cel primit în cadrul unei recepții oficiale la care au fost prezente înalte oficialități sportive, politice și administrative (de la conducerea Comitetului Olimpic Canadian la autorități municipale, de la politicieni canadieni la membri ai ambasadelor străine etc.). Aici, Nadia Comăneci a primit din partea Ambasadei României la Ottawa un trofeu simbolic (vezi foto), despre care merită să amintim că a fost creat de un român pe nume Narcis Bidariu, stabilit în Toronto, dar originar din același Onești de unde se trage și Nadia.

A urmat, vineri, 31 iulie, o zi cu două distincții. Întâi a fost titlul de Doctor Honoris Causa (onorific), decernat Nadiei Comăneci de către Universitatea din Montreal, cea mai importantă universitate francofonă din Canada și de pe întreg continentul nord-american (vezi foto). Distincția, a spus Nadia Comăneci în cuvântul de mulțumire, reprezintă, simbolic, „a zecea medalie olimpică, pe care o adaug celorlalte nouă pe care le-am câștigat ca sportivă”.

La doar o oră după primirea titlului de Doctor Honoris Causa, Nadia a fost prezentă la Centrul sportiv Claude-Robillard (apropo, construit chiar în 1976, pentru a asigura locul de desfășurare a unora dintre competițiile olimpice din acel an). Aici, Nadia a asistat la dezvelirea unei plăci omagiale (vezi foto) create la inițiativa comună a Ambasadei României la Ottawa și a Primăriei Montreal, placă menită să marcheze în mod expres performanțele Nadiei de la JO Montreal ’76 și impactul pe care tânăra de numai 14 ani l-a avut asupra gimnasticii feminine și a sportului în general.

Ca o paranteză, să amintim că în seara zilei de vineri, 31 iulie, montrealezii (mă rog, o mică parte dintre ei, din cauza spațiului limitat) au putut viziona filmul „Campioana”, o producție românească din 1990, în care o mică fetiță de numai 10 anișori își începe drumul spre afirmare în gimnastică. Eroina filmului se numește „Corina”, dar orice spectator recunoaște „patentul”, pentru că filmul nu este altceva decât povestea (romanțată, desigur) a Nadiei „noastre”…

Sâmbătă, 1 august, după o vizită la Muzeul McCord, unde Nadia și prietenii ei au parcurs sălile unei expoziții dedicate Jocurilor Olimpice din Montreal 1976, seara (și seria de evenimente cu Nadia în prim-plan) s-a terminat cu un spectacol desfășurat în Parc Olympique, în fața unui public extrem de numeros (și — salutăm asta — plin de români veniți să-și aplaude celebra conațională). Aici s-a desfășurat și inedita întâlnire între „Nadia noastră” și „Nadiile lor”, respectiv 50 de femei (pentru că s-au împlinit 50 de ani de la Olimpiadă) care poartă prenumele de „Nadia”, pentru că s-au născut în perioada imediat următoare Olimpiadei și părinții lor le-au botezat după numele „Zeiței de la Montreal”. O poveste plină de povești, pentru că Nadia „noastră” spunea că vrea să afle „poveștile de viață” ale Nadiilor montrealeze, și cum au reacționat ele când au aflat că au fost botezate după celebra gimnastă româncă…

Și tot aici, în cadrul spectacolului, Nadia a mai primit un trofeu (simbolic), fiind distinsă de către președinta Comitetului Olimpic Canadian cu titlul de „Personalitatea emblematică a Jocurilor Olimpice Montreal 1976”. O recunoaștere, dacă vreți, a unui fapt evident…

Până la urmă, o mare sărbătoare montrealeză și canadiană, în centrul căreia a stat UN ROMÂN! Mulțumim, Nadia Comăneci!

Nadia Comăneci: „Numărul cu care am concurat la Montreal era 73. Nu este un număr întâmplător, ci dimpotrivă, este un număr foarte important… 7 — am obținut acolo 7 note de «10». 3 — am obținut 3 medalii de aur… 7 + 3 dă din nou simbolicul «10», iar 7 × 3 = 21, iar ediția de la Montreal a fost cea de-a 21-a ediție a Olimpiadelor moderne! Până și locul 46 ocupat în ierarhia sportivilor de la Montreal de soțul meu, Bart Conner, este simbolic, pentru că 4 + 6 = 10, din nou simbolicul «10» perfect pe care l-am primit la Montreal.”

Titlurile și distincțiile primite la Montreal de către Nadia se adaugă unui lung șir de astfel de onoruri primite în acest an de sportiva noastră: Marele Premiu al Galei Sportive Laureus (Monte Carlo, aprilie), „Steaua României în grad de Mare Cruce” (București, iunie 2026), Sala de Gimnastică „Nadia Comăneci” și statuia Nadiei (ambele finanțate de Ion Țiriac și inaugurate în iulie la București), plus numeroasele titluri de „cetățean de onoare” cu care a fost distinsă sportiva noastră. Felicitări și mulțumim, Nadia!

Adrian Ardelean

Foto: Amorena Minculescu, ‘Noi, romanii’, Toronto.