Corespondență din Israel-De la oameni adunate

Am scris deja în corespondențele mele fapte de eroism de zi cu zi din partea locuitorilor Israelului. Unele s-au terminat cu bine, dar multe din aceste fapte au avut un sfârșit tragic. Media noastră de televiziune, presă și radio nu prea au avut timp până acum să le consemneze însă va veni vremea să le culegem într-o carte mare a vitejiei cotidiene, neștiute și în general nepopularizate de oficialități sau de presă.

Nu s-a făcut niciun tam tam în cazul unor cetățeni simpli care s-au împotrivit sau chiar au sărit pe grenadele aruncate de barbarii Hamasnici preferând să se sacrifice doar să-și salveze copiii, rudele, prieteni sau simplu, semenii.

Am preluat din domeniul public două exemple de eroism din partea unui cetățean israelian și din partea unei îngrijitoare de bătrâni, o filipineză ce poartă în piept o inimă imensă.

În Israel sunt cam 30000 de muncitori filipinezi . Devotați dar transparenți pentru majoritatea israelienilor , ei lucrează mai ales la îngrijirea bătrânilor .Și pentru că bătrânii sunt mai ales bătrâne tot așa și lucrătorii sunt mai ales lucrătoare. Camille Jesalva era una din ele. De un an și jumătate o ingrijea pe Nitza, o bătrână de 95 de ani din kibutzul Nirim .

Pe 10 octombrie, Camille ar fi trebuit să plece acasă in primul concediu. Apucase să adune niște bani ca să cumpere niște cadouri pentru băiatul ei, rămas în Filipine , la bunici .

Dar toate astea s-au schimbat definitiv în acea sămbătă neagră de 7 octombrie când teroriștii înarmați le-au năvălit în casă . Nitza a inceput să plângă . Murmura ceva despre Holocaust. Atunci Camille a simțit că trebuie să facă ceva . Deși era în general o fire docilă , a preluat comanda . “Lăsați-o în pace pe bătrâna MEA . A trecut și așa prin multe . “ Fără să stea pe gânduri și-a luat portmoneul . “Aici e tot ce am strâns. 370 de dolari. Luați-i . Lăsați-mi doar biletul de avion “

Șansa lui Camille a fost să dea peste un terorist care nu avea încă radicalizarea terminată . Si care s-a gândit că inaintea celor 72 de fecioare care-l așteptau pe lumea cealaltă nu i-ar strica niște lovele pe lumea asta . Chiar dacă lovelele erau de la Marele Satan. A luat si smartphoneul lui Camille și s-a dus să mai omoare și pe alții.

Camille a stat lângă Nitza timp de câteva ore până ce au fost salvate . “Am stat pe pat, una lângă alta și am plâns . Nu , nu e Holocaustul, Nitza. În Holocaust nu erau filipinezi “

Camille și-a anulat biletul de întoarcere . “Am înțeles atunci că destinul meu e să stau lângă Nitza, până la sfărșit . Probabil că la asta se referea pari-ul nostru, atunci când ne povestea în slujba de duminică , despre iubirea de aproape. “

Și băiatul ei ? “ Probabil că va fi dezamăgit că nu ajung acasă acum . S-ar putea să fie chiar supărat . Dar sper că intr-o zi – atunci când va crește – va înțelege că am făcut ceea ce trebuia să fac “Shlomo Ron a fost un om simplu. Nu devenise ofițer sau comandant de oști . De fapt nu avea nici un fel de experiență militară . Un om simplu cu o mustață cam caraghioasă și suflet blajin . Iubea teatrul si poezia . Citea mult, Heine și Rahel. Iubea si muzica , in special creațiile lui Noemi Shemer. Și o iubea in special pe Hana, soția lui de câteva zeci de ani. Și pe fata lor care-i dăruise un nepot pe care îl adora.

Shlomo Ron a fost un om simplu. Locuia in kibutzul Nahal Oz , lângă fâșia Gaza , impreună cu Hana . Cand a sunat alarma , fata lor si nepotul care locuiau tot în kibutz au venit să se adăpostească in bunkerul de lângă casa lor . Au stat toți patru timp de câteva minute sau câteva ore- cine mai socotește- acolo in bunker. Între timp rafalele de mitraliere ale teroriștilor Hamas se auzeau tot mai de aproape . Dar Shlomo avea un plan.

A ieșit de acolo din bunker și a intrat in casă. S-a așezat in fotoliul lui , cel in care statea seară de seară. A stat și a așteptat. Nu a trebuit să aștepte mult . Teroriștii au venit . Și l-au omorât. L-au executat cu sânge rece După care au plecat, convinși că nu mai există nimeni in casa aceea.

Planul lui Shlomo a funcționat. A făcut ca teroriștii să creadă că locuiește singur. In felul ăsta a salvat-o pe Hana. Și-a salvat fiica. Si-a salvat nepotul pe care îl iubea ca pe ochii din cap .

Shlomo Ron a fost inmormantat in kibutzul Kineret. Mormântul său se află pe aceeasi alee cu cel al poetei Rahel . Si Noemi Shemer e undeva in apropiere .

Shlomo Ron a fost un om simplu.

Dar a fost un Erou .Atât .

Exemplele de întrajutorare dezinteresată, de primirea în propria-ți casă, în intimitatea familiilor, a unor oameni necunoscuți dar loviți de soarta acestui război, sau de ajutor psihologic, psihiatric și medical, de suport financiar și multe altele, sunt fapte zilnice de la sine înțeles. Poporul israelian este deja puternic încercat și deosebit de călit de războaiele precedente și niciodată nu va permite niciunui dușman să facă ceea ce au făcut criminalii naziști în al Doilea Război Mondial, darămite unui grup barbar și sângeros precum Hamas/Isis.

Mihai Bănățeanu, Israel, 27 octombrie 2