Controale

Radu VIDA

radu vidaCei mai în vîrstă îşi amintesc, iar celor mai tineri li s-a povestit, cu siguranţă. În plin centrul oraşului, îşi făcea veacul un ins, pre numele lui Vasile. Revoltat. Mai tot timpul vociferînd şi îndemnînd, e drept, paşnic!, ca lumea să fie atentă ba la una, ba la alta. Copiii ce se mai legau de bietul om! Mic, rotofei, cu început de chelie, dar totdeauna curat, se oprea pe unde nu credeai şi ridica glasul: „Puneţi controale!”

Erau alte vremuri, controale erau destule, dar omul nostru avea o fixaţie peste care nu putea trece. Alţii, însă, voiau să treacă frontiera, legal, frumos şi civilizat, în aşa fel încît Lumea, despre care se vorbea numai, să poată fi văzută, admirată, îmbrăţişată…
Şi vremurile acelea au venit. În foarte scurt timp, după Balamucul din ’89, cetăţenii români au putut să treacă făr’ de frică graniţa, să meargă spre lumea cea largă. Să vadă. Să audă. Să lucreze şi chiar să-şi „schimbe ţara”.

Legal, zic.
Ne fluturam ici şi colo, în călătorii mai lungi sau mai scurte şi abia dacă eram întrebaţi ai cui sîntem, ce ducem în portbagaj.

Dar ne-am luat nasul la purtare. Se înţelege, cred, că nu numai despre noi este vorba. Ci întreaga „lume bună” care, dintr-un motiv sau altul, voiajează pe continentul european. Pe lîngă vizitatorul onest, dornic de a-i cunoaşte şi pe alţii, de a vedea, la faţa locului, ce şi cum în ceea ce priveşte realizările culturale ale altora, turistul cinstit, care strînge cureaua, un an de zile, numai să-şi poată transforma agoniseala în Euroi, pe care să-i cheltuiască pe alte meleaguri, spre bunăstarea cine ştie cărui colţ de lume, au apărut şi s-au înmulţit şi pungaşii. Hoţi de maşini şi traficanţi, contrabandişti şi rău-platnici, tot felul de nelegiuiţi au profitat de îngăduinţa de a putea trece dintr-o ţară în alta. Fără vameşi, fără controale, fără umilinţe.

Numai că, ştiţi dumneavoastră! Şi bunăvoinţa asta merge pînă la un punct.
În aceste zile, foarte aglomerate (în sudul Germania), datorită summit-ului G7, poliţiştii bavarezi şi forţele speciale federale au făcut controale mult mai exigente. Nu e vorba doar despre şefii de state şi de guverne care se adună la Castelul Elmau. Perimetrul lor de securitate a fost extins şi, astfel, practic nu sînt probleme deosebite. Dar, în împrejurimile Munchen-ului au avut loc numeroase demonstraţii: ba împotriva G7, ba împotriva unor acţiuni ce vizau problemele ecologice ale planetei, ba că se sfîrşeau acţiunile dedicate unor evenimente religioase…Cu toate că se ştia că vor fi mobilizate importante forţe pentru păstrarea ordinii pe perioada summit-ului, nemerniciile s-au ţinut lanţ. Un comunicat al poliţiei bavareze anunţa că, într-o singură zi, au fost controlate 63.300 de persoane. Dintre care 3.000 erau cu… musca pe căciulă. 230 de refugiaţi ilegali, fără acte, încercau să ceară azil politic în Germania. Viaţa lor în libertate s-a terminat înainte de a fi început. Au fost depistaţi răufăcători, oameni certaţi cu legea şi care se ascundeau de organele de urmărire penală, hălăduind, fără probleme, prin Europa cea Mare. Oameni care nu şi-au plătit amenzile sau dările către statul german ş.a. Spre bucuria noastră, din 3.000 de semeni, aflaţi în neregulă, doar… 2 erau români. (Şi, cred, era mai bine şi fără ei.)Unul şi-a plătit pe loc amenda care i-a fost dată înainte cu ceva vreme. Celălalt, neavînd bani, a fost dus la închisoarea datornicilor.

Cu toată deschiderea şi libertatea de care ne-am bucurat cei care am mers în Vest cu gînduri bune, controalele s-au înteţit. La frontierele din sud şi est, spun surse ale poliţiei germane. Şi răul încă nu-i pe deplin înfăptuit. Tot mai mulţi politicieni merg pe ideea că „există probleme cu graniţele complet libere”. Iar summit-ul G7 a trecut pe ordinea de zi şi eventualitatea introducerii controalelor la „fostele” graniţe ale Europei.
Păcat!

Articole din aceeasi categorie