Consulatul din Bengahzi – placa turnantă a CIA

La Verdad

Toată lumea s-a mirat cînd congresmanul Jason Chaffetz s-a enervat pentru că Departamentul de Stat a expus o fotografie a instalaţiilor SUA din Benghazi: după vizita lui din Libia i s-a interzis strict să vorbească despre instalaţiile de acolo. La o privire mai atentă a fotografiei, s-a văzut că nu era vorba de o instalaţie, ci de două, amplasate la mică distanţă. În al doilea complex se află ceea ce Departamentul de Stat a identificat drept “un centru de operaţiuni tactice” şi sediu al Brigăzii 17 Februarie libiene, însărcinată cu securitatea.

Nimeni nu a pomenit nimic despre CIA. Şi, totuşi, după atacul consulatului SUA din Benghazi, ziarul The Washington Post nota că a fost distrus cuibul de operaţiuni al CIA. Cu această nouă piesă din puzzle capătă un nou înţeles atacul asupra consulatului SUA din 11 septembrie. Nu au fost manifestaţiile împotriva unui video antimusulman cele care au provocat atacul în care a murit ambasadorul american Chris Stevens. De fapt la Benghazi nici măcar nu au fost proteste, cum a recunoscut însuşi Departamentul de Stat. Protestele au fost la Cairo, unde publicarea acestui filmuleţ a stîrnit o mare furie, dar în Libia, unde populaţia este recunoscătoare ajutorului SUA, străzile erau calme.

Marţi seara, la ora 20,30 Stevens, i-a deschis uşa unui diplomat turc. O oră mai tîrziu “zeci de atacatori” forţau clădirea şi îi dădeau foc. Primii care s-au ocupat de incident au fost membrii Brigăzilor libiene 17 Februarie, care, potrivit lui Obama, au luptat cot la cot cu americanii, iar unii au fost ucişi. De fapt, americanii nu erau înarmaţi, sau cel puţin nu aveau muniţie. Răspundeau astfel unui ordin al secretarului de stat al SUA, Hillary Clinton, care respecta o cerere a guvernul libian, mereu suspicios în chestiuni de încălcare a suveranităţii sale. Mai mult, chiar, potrivit congresmanului Dan Burton, nu existau decît cinci membri ai Brigăzii libiene, pentru că majoritatea plecaseră, fiind alertaţi de rude sau de prieteni de iminenţa unui atac.

Fumul gros invadase clădirea principală, unde se afla ambasadorul şi personalul de încredere. Era noapte şi întuneric, iar ferestrele erau ranforsate cu grilaj de fier. Un agent de securitate l-a ghidat pe Stevens şi pe responsabilul cu informaţiile, Sean Smith, pînă la o fereastră fără grilaj, dar din cauza fumului gros cei trei s-au pierdut. În aşa-numita clădire B, americanii, care au încercat să iasă să ceară ajutor, s-au ciocnit violent cu atacatorii. S-au regrupat şi au reuşit să ajungă pînă la o maşină. L-au găsit pe Smith, dar nu şi pe Stevens. Mama lui a aflat după audierea din Congres că el a murit asfixiat în clădire şi a promis să se răzbune pe Obama, pentru că nici măcar nu i s-a spus cum i-a murit fiul, avînd în vedere că ancheta era în curs.

Echipa de reacţie americană a apărut cu 40 de brigadişti libieni, care, după ce l-au căutat timp de o oră pe Stevens, au recomandat evacuarea clădirii în jurul orelor 23,00. Cînd a ajuns la Tripoli grupul adiţional de securitate, au început şi tirurile de mortieră, care i-au ucis pe cei doi membri Navy Seals, Glen Doherthy şi Tyrone Woods. A fost însă de abia dimineaţă, iar aeroportul libian s-a trezit cu 30 de americani, cînd vicepremierul libian Mustafa Abushagur şi-a dat seama de gravitatea situaţiei. “Ne-a surprins numărul mare de americani, nu avem probleme să împărtăşim informaţii, dar suveranitatea noastră este vitală”, a declarat el pentru The Wall Street Journal.

La aeroport cineva a anunţat că ambasadorul a fost dus la spital, unde se află şi trupul său neînsufleţit. Medicii au sunat la mai multe numere de telefon pînă a venit cineva să ia cadavrul. Evacuarea CIA din Benghazi a fost o lovitură grea pentru serviciile de informaţii americane, care controlau de aici nu numai tot nordul Africii, ci şi militanţii care vor să se alăture conflictului libian.