Construcţii

Radu VIDA

radu vidaE ruşinos să citim titluri de ştiri precum „Ce are în comun România şi Nepal?”. Şi să constatăm că e vorba despre clădiri construite alandala, care se pot prăbuşi la prima zgîlţîire a Pămîntului. În oraşe, problema e reglementată şi aspectele din ştirea „ruşinoasă” se pot întîlni doar la clădirile vechi. E drept că şi în zona urbană s-au făcut… derogări, ca să mă exprim eufemistic. Au „închis ochii” şi primăriile, şi cei de la calitatea construcţiilor, şi constructorii înşişi. Dar, cum spuneam, lucrurile sînt oricum reglementate şi, în orice caz, mult diferite de ce se întîmplă în zonele rurale.
O lege adoptată de Camera Deputaţilor vine să facă ordine şi în această parte de… lume. Legea, da, spune, cere, impune. Dar cine s-o respecte?

Înainte de a răspunde la această întrebare, e clar că viitoarele case, ce se cer înălţate de la nivelul solului cu un etaj, vor trebui să răspundă unor cerinţe de rezistenţă mecanică, stabilitate ş.a.m.d. Iar aceste norme trebuie dublate de siguranţa în ceea ce priveşte incendiile. Din acest motiv, autorizaţiile şi planurile de construcţie vor trebui autorizate. La ridicarea casei, nu vor mai avea ce căuta neamurile, vecinii, prietenii. Legea nu o spune explicit, dar, în aceste condiţii, se impune angajarea unei firme de construcţii. Iar operaţiunile efective vor trebui trecute sub directa supraveghere şi îndrumare a unui diriginte de şantier. Şcolit. Autorizat. Agreat de foruri competente în domeniu. Iar construcţia va fi supervizată de către specialiştii din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Construcţii.

Frumos!
Uşor de spus (legiferat, în cazul nostru) şi greu de pus în aplicare. Şi nu neapărat datorită costurilor, evident, mult mai ridicate, din moment ce nici măcar muncile necalificate nu pot fi executate legal de către neştiutori. Păi, ştiţi cum e! Toată lumea se pricepe la săpat fundaţii, turnat betoane, pus faianţă… La ţară, aceste lucrări sînt executate de către cel care… are curajul să… ia problema în mînă. Acolo, diviziunea socială a muncii se petrece cu totul şi cu totul altfel decît în mediul urban. Oamenii se ajută între ei şi, nu de puţine ori, chiar autorităţile locale încurajează un astfel de comportament.

Acum se schimbă… modificarea.
Sigur că mentalităţile vechi pot fi… înnoite, dacă legea prevede amenzi atît de mari, încît să nu merite riscul. Ba chiar angajarea unor firme specializate, cu oameni calificaţi, care ştiu ce este un plan şi, mai ales, au responsabilitatea respectării soluţiilor inginereşti, să fie mai… lesne, decît cuantumul amenzilor în caz de ignorare a legii.

Revenim: cine să respecte legea? În primul rînd, oamenii. Cei care urmează să construiască în perimetrul rural. Apoi, primăriile ar trebui să constate neregulile. Acolo unde ele există. E începutul unei lupte împotriva mentalităţilor de clan, a alinierii reale a vieţii la standardele cerute de noile descoperiri în ceea ce priveşte habitatul.

Numai că, vedeţi dumneavoastră, legi există. Obligaţii ale primăriilor aşijderea. Să ne amintim de asigurări, bunăoară. Intră în sarcina primăriilor să insiste pentru ca locuinţele să fie asigurate. Treabă care nu se întîmplă de ani buni, de cînd legea a fost adoptată. Ne putem aştepta, aşadar, ca într-o primă fază, nici această lege să nu-şi atingă scopul. Iar efectele să fie aceleaşi: case ridicate aiurea, fără izolaţii corespunzătoare vremurilor pe care le trăim, cu ignorarea normelor care conferă locuinţei confort, stabilitate şi caracteristici estetice.
Greu. Dar trebuia început cîndva.

Articole din aceeasi categorie