Concertul Filarmonicii „Transilvania”: O SEARĂ A MUZICILOR STRĂLUCITOARE

Într-adevăr, o seară a muzicilor strălucitoare, care au căpătat sub bagheta deja consacratului dirijor Gabriel Bebeşelea (discipol al Maestrului Petre Sbîrcea) dimensiuni sonore generatoare de momente de mare spectacol. Am remarcat fluenţa şi fineţea cu care dirijorul a marcat frazele, rigoarea şi disciplina gesticii, colaborarea impecabilă realizată între orchestră şi cele trei ansambluri corale – Corul Filarmonicii de Stat „Transilvania” şi Corul „Cappella Transylvanica”, ambele pregătite de valorosul dirijor Cornel Groza, şi Corul de copii VIP Junior, dirijat de Anca-Mona Mariaş. Nu în ultimul rînd, subliniem reliefarea cu inteligenţă a structurilor ritmice, a nuanţelor şi reliefurilor percutante din lucrările aflate în programul serii. O seară a muzicilor şi interpretărilor strălucitoare, prin care dirijorul a demonstrat (dacă mai era nevoie) că marea şi valoroasa Orchestră simfonică a Filarmonicii clujene şi Corul acesteia au capacitatea de a reda grandios pagini pline de strălucire şi prospeţime.

Titlu de performanţă pentru pianişti, în interpretarea tinerei şi delicatei pianiste Oxana Shevchenko (originară din Kazahstan, cu studii la Moscova, Londra, Lausanne şi acum la „Santa Cecilia” din Roma), celebrissima Burlesca pentru pian şi orchestră, în re minor (1885)1886, rev. 1890) de Richard Strauss s-a dezvăluit în multitudinea ei de ritmuri, culori şi nuanţe, de stiluri chiar. Destul de rar cîntată pe scenele noastre, această unică lucrare pianistică concertantă a lui Richard Strauss a fost abordată cu acurateţe tehnică şi un tuşeu jucăuş, reconfortant, dar ferm şi sigur, în acelaşi timp, pasajele de virtuozitate alternînd armonios cu cele de profund dramatism sau lirism.

Celebra cantată scenică a lui Carl Orff pentru solişti, coruri şi orchestră, Carmina Burana (1936) a devenit, în timp, un opus care asigură succes sigur. În cele trei tablouri ale sale – Primo vere; In Taberna; Cour d’ amours – încadrate la început şi la final de formidabila dezlănţuire corală Fortuna Imperatrix Mundi, în care este invocată zeiţa Fortuna, schimbătoare ca luna – avem dovada excelenţei prin vitalitate şi bogăţie a paletei coloristice, prin ritm şi contraste spectaculoase. Modul în care dirijorul a construit gradaţia la nivelul intensităţii, al ritmului, completată de stilul interpretării au creat stări care treceau, firesc, de la nostalgie la bucurie. Elaborată în jurul temei medievale „roata Fortunei”, cantata începe şi se sfîrşeşte cu incantaţia către Fortuna, cor considerat drept cel mai popular din cîte au fost scrise vreodată, cu pulsaţia lui binară şi mişcarea colectivă, de un entuziasm debordant. Trio-ul solistic – Rodica Vică, soprană, Ştefan von Korch, tenor, Adrian Mărcan, bariton – a lăsat o bună impresie, dificultatea partiturii, pentru toţi soliştii, punînd acestora serioase probleme în registrul acut şi contraacut, la pianissime, în falsetto (v. soprana, egală în registre), dar şi de compoziţie (v. personajul baritonului, abordat cu umor şi relief expresiv); la rîndul său, Ştefan von Korch a rezolvat intervenţiile foarte riscante, găsind totuşi soluţia de a cînta în contraacut şi falsetto. Corul de copii a impresionat prin gingăşie şi inocenţă, muzicienii Orchestrei s-au aflat în formă maximă, Corul Filarmonicii şi „Cappella” au ridicat cota concertului la un nivel remarcabil. Mare succes, aplauze meritate din partea publicului foarte numeros, încîntat să asiste la reprezentarea acestui adevărat „şlagăr„ al repertoriului vocal-simfonic, sortit să facă săli pline oriunde şi oricînd.
Michaela BOCU
m.bocu@ziarulfaclia.ro