Columbia – o ţară luată ostatică

În Columbia, se poartă o luptă armată de peste 40 de ani. Faţă de o mică oligarhie înstărită, majoritatea populaţiei trăieşte în sărăcie. Ţara latino-americană se confruntă cu violări grave ale drepturilor omului, iar în conflictul armat, toate părţile înfruntate beneficiază de avantajele traficului de droguri.

Un conflict care din 1985 afişează un bilanţ care, potrivit datelor organizaţiei Amnesty International, numără 70.000 de morţi, 4.000 de dispăruţi şi circa 4 milioane de refugiaţi din cauza ameninţărilor, şantajelor şi temerii pe care o suscită sechestrările de persoane şi asasinatele.

Conflictul armat, care înfruntă de peste 40 de ani forţele de securitate alături de miliţiile paramilitare, AUC, împotriva principalelor gherile de stînga, FARC şi ELN, a transformat Columbia, în general şi zonele rurale în particular, într-un teritoriu lipsit de lege, cufundat într-o criză permanentă a drepturilor omului. Acest coşmar afectează şi ţările vecine – Ecuador, Panama şi Venezuela- însărcinate cu primirea refugiaţilor care fug din calea ameninţărilor şi a terorii. Atît Forţele Armate Revoluţionare din Columbia, FARC, cît şi Armata de Eliberare Naţională, ELN, au apărut ca mişcări ale mediilor rurale în anii 60, care cereau o mai bună împărţire a bogăţiilor şi a pămîntului. Totuşi, bogăţia se concentrează în mîinile unei oligarhii înstărite, în timp ce majoritatea populaţiei trăieşte în sărăcie.

În anii 80, după ce au pierdut sprijinul poporului, gherilele de stînga au început să recurgă la şantaje, asasinate şi răpiri pentru “a se finanţa”. Tot de atunci traficanţii de droguri sau agricultorii au început să finanţeze miliţiile paramilitare, regrupate sub sigla Autodefensas Unidas de Colombia, AUC. Acuzate că acţionează în “asociere” cu guvernul pentru a reduce la tăcere criticile, ţintele paramilitarilor “paracos” au fost de la gherilele armate pînă la organizaţii sindicale sau activişti ai drepturilor omului.

O trăsătură comună a tuturor părţilor implicate, inclusiv guvernul, sînt avantajele obţinute graţie traficului de droguri. “Narcotraficul” este izvorul de resurse care oferă gherilelor şi paramilitarilor condiţii mai bune pentru a-şi învinge adversarul. În timpul guvernului lui Alvaro Uribe conflictul armat era ţinut ascuns, creîndu-se o imagine de securitate în mijlocul gravelor încălcări ale drepturilor omului. Cu actualul preşedinte Juan Manuel Santos, viitorul se arată incert, deoarece există posibilitatea ca atît FARC cît şi ELN să fie anihilate, sau dimpotrivă, să se opteze pentru procesul integrării lor pe calea negocierilor sau mecanismelor de dialog.

Articole din aceeasi categorie