Codurile de identificare naţională de pe bancnotele euro

ABC

Puţină lume ştie că bancnotele euro au o identificare a fiecărei ţări, destul de subtilă şi greu de văzut. Ţara se identifică cu o literă din alfabet dar în ordine inversă. Această literă este cea care indică ţara însărcinată cu tipărirea bancnotei (de amintit că, deşi BCE din Frankfurt este maxima autoritate monetară din zona euro, băncile care tipăresc bancnotele şi bat monedele continuă să fie băncile naţionale).

Spre deosebire de monedele euro, bancnotele euro nu au o faţă naţională, care să indice de unde provin. Aceasta informaţie este însă conţinută într-un cod de pe reversul biletului. Prima litera indică în mod unic ţara în care a fost emisă, numerele rămase dînd o cifră de verificare unică pentru acea ţară. Litera care identifică ţara este în ordinea inversă alfabetului corespunzătoare iniţialei ţării respective. De exemplu, Belgia (Belgique sau Belgie în două din cele trei limbi oficială) este reprezentată prin “Z”, avînd în vedere că iniţiala “B” este prima în ordine alfabetică.

Litera care reprezintă Spania este “V”, însă marea majoritate a bancnotelor care abundă prin zona euro au codul “X”, care reprezintă Germania (circa 30% din capitalul BCE este al său). Franţa este identificată cu “U”, Portugalia cu “M”, iar Italia cu “S”. Olanda este reprezentată de “P”, Austria de “N”, Finlanda de “L”, Slovenia de “H”, Cipru de “G”, Malta de “F”, Slovacia de “E”, iar Irlanda de “T”. Luxemburgul nu are alocată nicio literă deoarece banca sa nu tipăreşte euro.

Litera aflată în cel mai mare pericol este “Y”, care corespunde Greciei. Între timp, ţările care nu au adoptat euro au rezervată o literă, în cazul în care la un moment dat vor decide să facă parte din eurozonă. Astfel litera “J” este rezervată cu o dată ipotetică Marii Britanii, dacă va decide să renunţe la liră, iar literele “K” pentru Suedia şi “W” pentru Danemarca.

Înseamnă oare că, într-o eventuală rupere a zonei euro, unele bancnote vor valora mai puţin decît altele, dacă reprezintă, de exemplu, o ţară “core” sau una “periferică”?. Nu pare probabilă această opţiune, deoarece ar implică sărăcirea fără ştirea lor a celor care deţin aceşti “euro periferici”.