“Coabitare” sub spectrul celor “322”

Ilie Călian

Guvernul USL – în speţă, primul ministru Victor Ponta – a avut de la început o problemă: forfecarea mărunt-mărunt a celor propuşi pentru posturile de ministru, spre deosebire de feluritele nu-me de miniştri din guvernele Boc şi MR Ungureanu, care au “trecut” prin comisiile şi plenul Parlamentului fără a fi supuşi, anterior, discuţiei publice. Că a procedat aşa Victor Ponta – e foarte bine: am avut noi, “opinia publică”, şansa de a şti cîte ceva despre vii-torii miniştri. Desigur, noua Opoziţie – adică PDL şi UDMR – nu au pierdut prilejul pentru a ataca “la baionetă” noua echipă guvernamentală – şi bine a făcut.
Două au fost ministerele luate la purecat de PDL şi presa “cotrocenistă”: de Externe şi al Învăţămîntului . Am scris “minis-tere” şi nu “miniştri “, pentru că, în realitate, au contat mai puţin persoanele şi mai mult ministerele însele. Să explic. Foştii titu-lari ai celor două ministere au fost deîndată luaţi sub aripa ocrotitoare a preşedintelui Traian Băsescu, în calitate de consili-eri prezidenţiali. Mă refer la Funeriu şi Diaconescu. Este un indi-ciu că preşedintele ţine cu orice preţ să controleze aceste două ministere cel puţin din două motive. Unul este strict personal: am-biţia sa de a rezolva problema învăţămîntului care “produce tîmpiţi” (l-am citat) şi, pe de altă parte, să dicteze în chestiuni de politică externă. Pe de altă parte, controlul acestor două domenii asigură – pentru PDL, dar şi pentru Băsescu personal – spriji-nul în continuare al UDMR şi al celorlalte forţe ale maghiarimii, conectate cu Ungaria, condusă de prietenul său Orbán Viktor.
Cum am mai spus, plasarea lui Andrei Marga nu la Învăţămînt, unde s-au aşteptat mulţi, ci la Externe are ca scop scoaterea acestui minister de la Cotroceni şi reîntoarcerea sa la Palatul Victoria, la Guvern, unde îi este locul, ca oricărui minister. Împotriva lui Andrei Marga, presa cotrocenistă a declanşat atacuri teribile, ca reflex al nemulţumirii lui Băsescu pentru faptul că, de acum, i s-a luat “jucăria” Externelor, întrucît, evident, pe Andrei Marga nu-l va putea manevra ca pe un băiat de mingi.
În chestiunea Învăţămîntului, se pare că Victor Ponta nu a fost suficient de bine pregătit, nu a avut, de la început, un nume care să nu poată fi repudiat în condiţiile în care era de aştepat ca asupra acestuia să se prăvălească alte atacuri. După primul eşec, Ponta 1-a numit pe loan Mang, asupra căruia, însă, iată s-au abătut grave acuzaţii de plagiat. ( Nu este, desigur, primul caz de acest gen nu numai în România, dar şi alte ţări europene. Însă în România fenomenul are o amploare fără precedent: de la lucrări de diplomă ale unor absolvenţi de facultate la lucrări de doctorat – aproape orice se poate fabrica ad-hoc şi cumpăra, în materie de zisă cercetare ştiinţifică. S-a umplut ţara de profesori universitari, doc-tori, masteri în cîte patru-cinci specializări – fără nicio garan-ţie de veritabilă exigenţă, în condiţiile în care învăţămîntul uni-versitar a devenit un fel de învăţămînt de masă, cu mai multe “lo-curi” în facultăţi decît numărul absolvenţilor de liceu.) Iar da-că acuzaţiile de plagiat aduse profesorului orădean sînt valabile (urmează să se pronunţe o comisie a Academiei Române), atunci evi-dent, Victor Ponta va trebui să se lapede de el ca de Satana, căutînd un ministru căruia să nu i se poată aduce astfel de reproşuri.
Însă, indiferent de soluţia acestui caz, problema fundamentală rămîne: aceea despre care vorbeam la început – a “coabitării” preşedintelui Băsescu cu o alianţă de guvernare care îi este nu doar adversar, ci de-a dreptul duşman (din cauza lui Băsescu însuşi, a caracterului său paranoid, conflictual, incapabil de colaborare şi echilibru în relaţiile politice şi instituţionale). Rămîne de văzut dacă, în perioada scurtă a acestui guvern, Băsescu va întinde coarda mai mult, ori se va pregăti pentru mult mai complicata “coabita-re” pe care ar presupune-o cîştigarea alegerilor parlamentare de către USL şi obţinerea unei majorităţi absolut legitime, o majori-tate care să reediteze performanţa celor “322”, adică suspendarea preşedintelui.