Clujeni la Paris (1) RADU ŢUCULESCU

O încăpere ca un strigăt de graţie. O masă. Şi un ceai verde. Pentru fiecare. Stau cu romancierul, omul de teatru şi jurnalistul Radu Ţuculescu. Singur. Încerc să-i descifrez mărturisirile:
„Am fost la Paris. Dar nu acum. La Tîrgul de carte din capitala Franţei n-am fost invitat. Şi, dacă mă mir, e treaba mea. ICR-ul ştie de ce”.

• Editorul din Paris a fost de altă părere. Iar traducerea din 2012 a doamnei Dominique Ilea, cartea de succes Mère-vieille racontait a ajuns la tîrg.
„Din fericire. Cartea se află şi acum în librăriile franceze. Dacă nu se caută, cărţile sînt scoase de pe rafturi. Poveştile mamei bătrîne rezistă. Sigur, nu trebuie să ne gîndim la ceva extraordinar. În Franţa apar sute de titluri într-o lună. Cărţi care au girul unor edituri de prestigiu’’.

•E adevărat că aţi avut şi o a doua carte la Tîrgul de la Paris?
„Editura Eikon mi-a făcut o surpriză plăcută. A prezentat iubitorilor de teatru o excelentă traducere,  piese de teatru tălmăcite de Tudor Ionescu şi Benoit Boutant. La bierre chanteuse a prins şi spiritul celor spuse de mine şi specificul locurilor franceze pentru asemenea scene”.

•Important e că umbrele turnurilor catedralei Notre Dame de Paris au făcut o plecăciune şi autorilor clujeni, prezenţi la acest prestigios tîrg de carte. Ce urmează?
„Am un fel de superstiţie de a nu spune nimic pînă lucrurile nu se concretizează. Cu toate că în cîteva rînduri revistele literare franceze au publicat ample traduceri dintr-un alt roman de-al meu, mă abţin, deocamdată, să vorbesc despre o altă aventură culturală din Hexagon. Certitudine am în ceea ce priveşte traducerea romanului meu Stalin cu sapa înainte. Am semnale că Danilo de Salazar a făcut o treabă excelentă.  Am biletele de avion în buzunar, aşa că Roma mă aşteaptă. În rest… Povestim la timpul potrivit”.

•Succes!
„Mulţumesc”.

***
Mă mănîncă limba să spun ce am aflat de ici de colo despre prezenţa scriitorului Radu Ţuculescu în librăriile sau pe scenele de teatru din străinătate. Pînă data viitoare, însă, nu-i o cale aşa de lungă.
Radu VIDA