Clujeni cu care ne mîndrim. PĂRINTELE PROTOPOP EUGEN -VASILE BARZ LA CEAS ANIVERSAR

„Fă-te pildă credincioşilor, cu cuvîntul, cu fapta, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa şi cu curăţia”. (I Timotei 4, 12)

Există în viaţa pămîntească a fiecăruia dintre noi unele momente sublime, cu o încărcătură aparte, pătrunse de profunzimea solemnităţii şi la care te poţi raporta peste vremi ca la nişte repere sacre. Străbătute de fiorul candid al aducerii aminte, nostalgia unor imaginare arcuri peste timp îţi dă adeseori forţa lăuntrică de a privi cu nădejde spre noi orizonturi pe care ţi le conferă mărinimos „Părintele Luminilor, de la Care vine toată darea cea bună şi tot darul cel desăvîrşit”. Astfel, familia bunului părinte Eugen-Vasile Barz celebrează în răstimpul acestei frumoase toamne ceasuri aniversare, cu rotunjimi ce cheamă pe cei aproape şi de departe la clipe emoţionante de revedere, întru bucuria de negrăit a comuniunii fraterne, concentrînd într-însa un memento firesc, condensat într-o palidă schiţă de portret, cu accente biografice.

Preotul Eugen-Vasile s-a născut la data de 20 noiembrie 1959 în localitatea Săliştea Nouă, com. Baciu, judeţul Cluj, din părinţii Vasile şi Ana Barz. Tatăl a plecat mai repede la întîlnirea cu eternitatea, iar mama – venerabilă nonagenară şi zeloasă rugătoare – îşi trăieşte bătrîneţile cu nădejdea că va apuca momentul tîrnosirii bisericii noi din minunatul ei sătuc transilvan, aflată în construcţie, fiind unul din nenumăraţii şi anonimii ei ctitori.

Cursurile şcolii primare le-a urmat în satul natal, gimnaziul în localitatea Coruşu, iar clasele a IX-a şi a X-a la Liceul Nr. 10 din Cluj-Napoca. În anul 1973 a fost admis la Seminarul Teologic Ortodox din Caransebeş, unde a făcut primul an, apoi s-a transferat la Seminarul Teologic Ortodox Român din Cluj-Napoca, absolvind în 1977. Între anii 1993-1997 a urmat cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii Bucureşti. S-a căsătorit în 3 iulie 1982 cu Viruca Barz, născută Rus, din comuna Sînpaul (jud. Cluj), o dăscăliţă cuminte şi înţeleaptă, cu care a conlucrat mult pe tărîm pastoral. Dumnezeu le-a binecuvîntat căsnicia cu doi copii minunaţi: Ana Maria, de 27 de ani, în prezent funcţionar al Ministerului Afacerilor Externe din România şi Vasile Dorel, de 23 de ani, student la un colegiu de asistenţă socială din Londra, Anglia. În anul 1982 – cu binecuvîntarea regretatului Părinte Patriarh Teoctist Arăpaşu – a fost hirotonit diacon şi apoi preot de către Preasfinţitul Episcop Visarion Aştileanu în Paraclisul Episcopal din Arad pe seama Parohiei Vîlcele, Protopopiatul Călăraşi din Arhiepiscopia Bucureştilor. Fiindu-i nepot vlădicăi Visarion, acesta – îndrumător şi mentor în anii de formare teologică, dar şi ulterior – a dorit să fie ierarhul care-i conferă tînărului candidat darul preoţiei sacramentale. În anul 1991 a fost transferat la Parohia Ştefan Vodă, din acelaşi protopopiat, iar după nouă ani de slujire aici, cu rezultate meritorii, a fost transferat la Parohia „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din municipiul Călăraşi, unde a activat pînă anul trecut. În ambele parohii a resfinţit bisericile în care se slujea, după ample lucrări de reparaţii şi pictură.

În anul 1998, Preasfinţitul Nifon, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, l-a numit Directorul Şcolii de Cîntăreţi Bisericeşti „Roman Melodul” din Călăraşi, predînd şi disciplina Noul Testament la această instituţie de învăţămînt. Aici s-a implicat cu devotament, înţelegînd pe deplin rolul stranei de calitate în desfăşurarea cultului divin public. A adus profesori competenţi, cu vocaţie, asigurînd elevilor condiţii bune de cazare, hrană şi învăţătură. Începînd cu anul 2002 a fost numit Protopop al Protopopiatului Ortodox Român Călăraşi, de către vrednicul de pomenire Preasfinţitul Părinte Damaschin Coravu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor. Pe toată perioada mandatului s-a luptat să se construiască biserici noi în protoierie, astfel că în oraşul – reşedinţă de judeţ erau 6 lăcaşuri de cult, iar acum, după un adevărat reviriment administrativ-pastoral, sînt 17 biserici funcţionale, frecventate de mari mulţimi de credincioşi. A construit şi dotat cu mari eforturi financiare unul dintre cele mai moderne sedii de protopopiat din ţară la acea vreme, iar în Sala de festivităţi de aici a organizat nenumărate spectacole bisericeşti şi culturale, vernisaje de pictură, lansări de carte, concerte de muzică cultă etc. Dornic ca posteritatea să ştie faptele trecutului, a editat un Istoric al Protopopiatului Călăraşi, iar mai apoi a emis medalia jubiliară a protoieriei cu ocazia împlinirii a 170 de ani de existenţă. Dragostea sa pentru cuvîntul care zideşte s-a concretizat în publicarea mai multor materiale scrise în revistele oficiale ale Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, precum şi în ziarele locale. Era invitat de presă în multe împrejurări în calitatea sa de întîi-stătător al clericilor călărăşeni, astfel că amvonul l-a „extins” şi spre pupitrul de emisie, ţinînd rubrici permanente la posturile teritoriale de radio. A înfiinţat o Bibliotecă a protopopiatului – inexistentă pînă la venirea sa – pe care a dotat-o cu nenumărate volume din diverse domenii, spre folosul celor care-i calcă pragul. Pasiunea fără margini pentru muzica bisericească a părintelui Eugen s-a materializat prin înfiinţarea primei formaţii corale preoţeşti a Protopopiatului Călăraşi. Corul „Mihail Vulpescu” a participat la numeroase festivaluri de muzică corală religioasă, slujbe arhiereşti, concerte de colinde, schimburi culturale cu ansambluri de aceeaşi factură etc., ducînd peste tot mireasma cîntului nostru coral inegalabil, ce face să vibreze forul interior al ascultătorilor. Profund ancorat în realitatea vieţii cotidiene, cu plusurile şi minusurile ei, nu a neglijat nici activitatea social- filantropică a Bisericii, căutînd credincioşi cu inimă bună şi dragoste creştină care să-i ajute atît pe enoriaşii aflaţi în nevoi, cît şi pe preoţii pe care i-a păstorit, în special din parohiile sărace. Pentru dăruirea asiduă pe plan pastoral-misionar şi edilitar-gospodăresc i s-a decernat titlul de Cetăţean de Onoare în fiecare localitate unde a păstorit, ceea ce reflectă atitudinea plină de apreciere a autorităţilor laice faţă de persoana sfinţiei sale. Pentru activitatea pastorală pe care a desfăşurat-o i s-au acordat înalte distincţii bisericeşti: Iconom Stavrofor, Crucea Sloboziei şi Crucea Patriarhală.

Avînd avantajul cunoaşterii limbii engleze – cu binecuvîntarea episcopului nostru din America – are în anul 2011 o experienţă misionară fructuoasă vreme de cîteva luni la biserica românească din Baton Rouge, Louisiana, SUA.

După aceasta, destinul părintelui Eugen va lua o traiectorie ce îi va surprinde pe mulţi, mai ales că nu se mai află la vîrsta primei tinereţi. În luna decembrie 2011 – la cererea sfinţiei sale – a fost numit preot paroh pe seama nou-înfiinţatei Parohii Ortodoxe Române “Sf. Mc. Anastasia Romana” din Parla, (Protoieria Madrid) de către Preasfinţitul Părinte Timotei Lauran, Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei. Aici, în mai puţin de un an, a închegat comunitatea de români, unindu-i în jurul Liturghiei duminicale, organizînd manifestări cultural-religioase cu fiii conaţionalilor noştri risipiţi prin Diaspora, făcînd vizite pastorale dese şi punînd bazele – alături de alţi colegi- a primei Corale Preoţeşti din Protoieria Madrid. Se vede că aşa i-a fost dat dumnealui, să scrie prin fapte cea dîntîi pagină din istoria comunităţii euharistice din Parla, aici, pe tărîm iberic. Părintele Eugen pe pămînt, iar Domnul Slavei, cu condei divin, în Cartea Vieţii din văzduhul celest.

Vorbele sale de duh, filtrate din multe ipostaze ale vieţii, te fac să surîzi sincer şi să te molipseşti din optimismul incurabil al părintelui. De la principiile sale de viaţă – sănătoase întrutotul – n-a abdicat niciodată, deşi uneori omul din noi tinde să facă de-a lungul existenţei şi unele compromisuri. A excelat în ceea ce înseamnă diplomaţie bisericească, domeniu ce nu se predă la nici o şcoală de profil teologic, ci se dobîndeşte de către puţini dintre noi odată cu scurgerea anilor. Elegant, cu aerul boem propriu unui intelectual veritabil, a depăşit toate nimicniciile vieţii, care nu numai că nu l-au încovoiat, dar au statornicit şi mai mult verticalitatea unui destin ce-şi pleacă smerit fruntea doar în faţa Celui din Ceruri. Cult şi cultivat, cu un umor de bună calitate, rafinat în exprimare şi prezenţă publică, a împrumutat în atitudini cîte ceva din „grandoarea” marilor personalităţi cu care a împărţit de-a lungul vremilor virtutea prieteniei. Bunăoară, vorbeşte cu încîntare de serile de adevărat taifas spiritual petrecute în cadrul Cenaclului Albatros, ce activa sub tutela Casei Municipale de Cultură din Călăraşi, patronat de mari elite culturale din regiune. Sper că nu-l necăjesc prea tare şi-mi va ierta indiscreţia cînd dezvălui cititorului că părintele Eugen Barz are pregătit pentru tipar un volum personal de cugetări şi versuri, ceea ce-l va aşeza cu demnitate în cercul select al poeţior contemporani. Vremurile trecute năvalnic şi-au pus pecetea şi peste personalitatea părintelui. Anii de administraţie bisericească, în posturi cu mari răspunderi, îşi au preţul lor. Are părul grizonat acum, dar îşi păstrează cu vioiciune tinereţea spiritului, privind înapoi cu satisfacţia datoriei împlinite. Apologet al credinţei celei una prin însăşi ortopraxia unei vieţi trăite după modelul pilduitor al adevărului evanghelic, făptuieşte şi scrutează zorii viitorulului avînd în spate o experienţă vastă, care-i conferă luciditate, multă înţelepciune creatoare şi tact pastoral. Însăşi Vlădica Timotei de la Madrid – cunoscîndu-i calităţile – l-a rugat să fie un factor de echilibru între mai tinerii colegi preoţi din vecinătate.

Numără acum, din pronie dumnezeiască, trei decenii de slujire cu rîvnă apostolică în via Domnului şi tot atîţia ani de convieţuire fericită în sacralitatea vieţii de familie. Toate acestea, ca un corolar de mărturii, puse cu umilinţă la picioarele Crucii lui Hristos.

Ar mai fi încă multe de consemnat, dar cuvintele îşi au limitele lor. Mă opresc însă aici, alăturîndu-mă şi eu celor care îl fericesc în aceste zile festive, gîndindu-mă la o urare neaoşă din Ardealul nostru străbun, ce a dat lumii oameni de certă valoare, ce nu-şi uită nicicînd originile:

„Să (ne) trăieşti, PĂRINTE, că (ne) trebuieşti !”

Pr. Paroh Dorin Cătălin Sas

Parohia Ortodoxă Română „Sfinţii Mărturisitori” Visarion, Sofronie şi Oprea – Valdemoro

Consilier Social-Filantropic al Episcopiei Spaniei şi Portugaliei

N.B. Ziua de felicitare oficială a părintelui Eugen Barz va fi sîmbătă, 20 octombrie 2012, cînd, la biserica parohială din Parla (Madrid, Spania) se va oficia Sfînta Liturghie Arhierească urmată de îndătinatul Te-Deum şi mesajele participanţilor.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.