Clepsidra cu efemer

… bine că nu-i cu iluzii!

… sau bine că nu-i cu himere, care nu-i chiar acelaşi lucru, dar tot plină de Fete Morgane e!

Aşa ar putea replica un optimist sănătos şi şugubăţ cum, cu onoare, mă consider şi eu. Căci unde intervine umorul şi Speranţa, nu mai încape naivitatea. Şi-apoi, de cînd te plîngi doar de efemer, parcă pare mai optimist decît dacă vezi în jur şi în tine numai iluzii, himere şi Fete Morgane despletite, şirete, nu?

În fond, efemerul este condiţia umană, căci ne naştem cu un tain fix de ani, luni, săptămîni, zile, ore, minute, secunde şi nonsecunde. Şi prostia omenească e mare, că nu le ştie drămui cu minte – frumuseţe – bunătate –, cu folos şi zîmbet. Or, noi, nechibzuiţi şi tembeli cum sîntem, le irosim pe prostii, pe fleacuri sau pe distrucţie şi autodistrucţie, căci ce altceva e ura, rîca, cearta, războiul, invidia şi gelozia? Distrugere garantată!

În fond, efemerul este blazonul de om, de cînd ni l-am „cîştigat” prin mărul Şarpelui care ne-a şi asigurat, nu-i aşa, izgonirea din Rai. Şi de-atunci tot urcăm bolovanul pe munte, căci nu ne-a venit deloc mintea la cap să putem scăpa măcar de teribilul blestem al bietului Sisif. Astăzi se ştie exact: orice gînd e o energie purtătoare de informaţie capabilă să creeze realitate! O spune Psihocibernetica, Neurologia şi Psihologia de ultimă oră, e drept. Dar încă omul nu-i capabil să înveţe asta, şi asta nu-i drept. Deci, avea poporul dreptate stocînd adevăruri de calibru în proverbele splendide? Avea! Vă reamintiţi? Cum îţi vei aşterne, aşa vei dormi! Asta e!

În fond, efemerul ne bîntuie fiecare celulă, ce zic, fiecare mitocondrie din clipa naşterii. Dar asta nu trebuie să ne facă mai pesimişti ci, dimpotrivă, mai responsabili şi mai optimişti! Fiecare clipă trebuie preţuită, respectată, savurată. La tine şi la cel de lîngă tine, căci doar ele, clipele, sînt o clepsidră cu efemer …

În fond, efemerul ne asigură: clipa cea grea trece! – aşa că n-ar trebui să disperăm la durere, la supărare, la umilinţă sau la stres. De fapt, toate-s stres! Cele rele, dar ?i cele bune. Deci stresul nu-i chiar Balaurul cu ?apte capete, ci reacţia noastră la el. Nu degeaba ne ogoiau Mamele noastre: „las’ că trece!” … Aşa şi era. Căci Curba lui Gauss nu minte niciodată.

În fond, efemerul îşi face datoria şi cînd sîntem „pe cai mari”! Deci, nu te da buiac, nu-ţi pierde minţile, inima, sufletul şi bunul simţ cînd îţi merge bine sau foarte bine, aşa cum se întîmplă de obicei. Implică şi asta o mare responsabilitate şi o înţelepciune, de care trebuie musai să ţinem cont. Curios cum orientalii şi vechii mayaşi cunoşteau aceste lucruri, nu degeaba Spirala era simbolul vieţii şi al devenirii. Cam aşa şi e, nu credeţi?

În fond, efemerul e Lege. Şi-atunci, mă întreb, de ce să fim trufaşi? Vanitoşi? Orgolioşi? Infatuaţi? – căci şi mîndria este un gradient măsurabil pe-o scară, să zicem „Richter” şi nu degeaba e socotită un păcat capital, într-atît este de distrugătoare.

În fond, efemeră e clipa de fericire cînd, în fine, un Înger milostiv se-ndură şi te atinge c-o aripă, dăruindu-ţi prin Iubire o scamă de eternitate. Şi-atunci, de ce ne batem joc de ea?

În fond …

În fond, sîntem nişte bieţi măscărici ai firii, cum bine ne zicea Shakespeare! … Şi asta fiindcă de obicei n-avem minte, n-avem suflet, n-avem responsabilităţi, n-avem credinţă şi nici bun simţ.

Asta e.

Stela-Maria IVANEŞ

N.B. Cînd te uiţi în oglindă şi nu-ţi place ceea ce vezi, nu sparge oglinda. Ci, eventual, te strîmbi, înjuri, (mă rog, nu-i obligatoriu!), dar te schimbă!