Clădiri emblematice ale țării, în reconfigurări urbane distructive

Cotidianul „Făclia” deschide, în prezenta ediție, suita unor articole care readuc în atenție pericolele la care sunt expuse clădiri de referință din patrimoniul arhitectural al țării. Nu sunt deloc puține orașele în care administrațiile locale au subscris derulării unor aventuri urbanistice cu grave consecințe, sau au inițiat chiar ele proiecte care au distrus structura originală a construcției.

Totodată, ziarul nostru va aduce în discuție dispariția arhitecturii locale în mediul rural, a aspectului rustic autentic, care a fost dintotdeauna un reper identitar, în favoarea unor modele de import. După revenirea acasă, românii care au lucrat ca sezonieri în străinătate ori personaje îmbogățite peste noapte în țară își construiesc „case tip vilă”, „orășenești”, în care nu se mai regăsesc structurile rustice autohtone păstrate de înaintași. Dacă în trecut, fiecare element din locuințele tradiționale era justificat prin stilul de viață al gospodarului, prin tradițiile pe care le respecta și prin relația sa cu natura, în ultimii ani s-a produs o mutație radicală, iar remarcabile componente identitare nu mai sunt transmise din generație în generație.

***
Edificii emblematice ale țării noastre, construite în secolul trecut, în stiluri arhitecturale de tradiție europeană sau în admirabilul stil neoromânesc (brâncovenesc), au intrat, în ultimii 30 de ani, în mecanica distructivă a unor așa-zise „reconfigurări urbane”. La doi pași de imobile de mare valoare, situate în perimetre istorice presupuse a fi protejate, și-au făcut loc, abuziv, implanturi megalomanice, care au sfidat toate regulile arhitecturale de bază – regimul de înălțime, tipologia clădirilor publice învecinate și nu mai puțin structura solului ori nivelul pânzei de apă freatică. Alteori, prin lucrările hazardate, neprofesioniste, de „extindere” a unor edificii publice au fost eliminate caracterele definitorii de epocă veche. Impardonabil, administrațiile locale au fost parte a acestor acțiuni de torpilare a unor clădiri istorice reprezentative ale țării. Modul de acțiune standard, repetitiv, a adus în discuție supoziția unor acțiuni nu tocmai întâmplătoare, care au vizat o compromitere a valorilor inestimabile ale patrimoniului arhitectural național. Echilibrul cu tradiția a fost complet ignorat. Cetățenii au protestat doar sporadic la haosul urbanistic distructiv. Rezultatul? Grupuri de interese, edili inepți, coruptibili și arhitecți bizari au purces, discreționar, la eclipsarea imaginii unor celebre clădiri ridicate în vremuri de progres ale țării.

Primul din suita edificiilor torpilate este o bijuterie arhitecturală: Palatul CEC din București, construit între anii 1875-1900, la cererea regelui Carol I, care i-a încredințat arhitectulului francez Paul Gottereau (1843-1904) misiunea de a proiecta un edificiu de prestigiu european, la București. Gottereau a transpus, cu inserții originale, planul celebrului Petit Palais din Paris, datorat legendarului Charles Girault și construit pentru Expoziția Universală din 1900, dar devenit, din 1902, Muzeul de Arte Frumoase din capitala Franței. Arhitectul Ion Socolescu (1856-1924) – personalitate de renume care a pus bazele primei școli de arhitectură românească-, a coordonat realizarea tuturor lucrărilor Palatului CEC de la București.

Plasarea Turnului Bancorex lângă Palatul CEC a fost un sacrilegiu, un afront adus excelenței profesionale a echipei de constructori îndrumate de Socolescu. Turnul masiv Bancorex nu are nimic în comun cu eleganța arhitectonică a Palatului CEC.

Între 1994-1997, la doar câțiva metri de Palatul CEC, în vechiul Centru Istoric al Bucureștiului așadar, a fost ridicat Turnul Bancorex, distonant cu structura elegantă a clădirii celebre proiectate de Gottereau. Sorin Gabrea, arhitect-şef al capitalei (1990-1991 şi 1994-1996, azi patronul Western Outdoor) a participat la proiectarea Turnului din beton și sticlă de 19 etaje – înalțime de 83 de metri, mai mult decât hotelul „Intercontinental”. Gabrea a semnat autorizaţia de construcție. Primăria Capitalei, edil Crin Halaicu, a oferit gratuit băncii terenul care valora 40 de milioane de dolari. Încă din prima etapă a șantierului, proiectul multietajatului bloc s-a dovedit a fi generator de mari pagube: la turnarea fundaţiei (trei subsoluri pentru parcări auto), sub greutatea masei de beton, apa freatică a urcat spre suprafață și a inundat subsolul Palatului CEC, dar și pe cel al Muzeului de Istorie a României – fostul Palat al Poștei, situat vizavi de CEC, inaugurat tot în anul 1900, arhitect Alexandru Săvulescu (1898 –1961), inspirat de Palatul Poștei din Geneva. După falimentul Bancorex (1999), BCR a cumpărat Turnul, iar în martie 2021 l-a vândut grupului Immofinanz cu suma de 36 de milioane de euro.

Alt derapaj în proiectele urbane ale Capitalei a fost Cathedral Plaza, edificiu înalt de 75 de metri, cu 19 etaje, parter și 4 niveluri subterane (parcări auto), construit ilegal pe un teren cumpărat în 1998 de Fondul de investiții american Miller Global. Turnul proiectat de arhitectul Vladimir Arsene a fost construit de Willbrook Management și afectează grav structura de rezistență a Catedralei „Sfântul Iosif,” edificate între anii 1873-1884, după planurile arhitectului vienez Friedrich Schmidt, care a construit și Primăria din Capitala Austriei. Cutremurul din 1977 a pricinuit însemnate avarii Catedralei „Sfântul Iosif”, după ce rezistase eroic bombardamentelor americane și germane din anul 1944. Prin urmare, construcția unui gigant de beton în proximitate nu putea fi admisibilă din capul locului.
O sentință definitivă și irevocabilă din 2011 a Curții de Apel Suceava în procesul deschis de Arhiepiscopia Romano-Catolică București împotriva proprietarului Cathedral Plaza, Milllenium Building Development, preciza că edificiul Cathedral Plaza a fost construit ilegal și trebuie să fie demolat. Fostul primar general al Capitalei, Sorin Oprescu, nu a dus la îndeplinite sentința, situație care a determinat derularea unui alt proces, în 2015, la Curtea de Apel Ploiești. Instanța a respins și în 2015, definitiv și irevocabil, cererea de suspendare a executării silite privind desființarea Cathedral Plaza, formulată de primarul Oprescu. Dosarul înaintat de Millenium Building la Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost respins în 2013. Totuși, Cathedral Plaza e și azi lângă Catedrala „Sfântul Iosif” și îi amenință, evident, structura de rezistență.

Un al treilea caz din Capitală de inserție urbană brutală a fost sediul de birouri Millennium Business Center, cu 24 de niveluri, ridicat la 2 metri de Biserica Armenească, monument istoric. Din cauza unor erori de execuție la fundaţia blocului turn, adâncă de 28 metri, temelia și zidăria Bisericii au fost grav afectate. Și în 2020 au apărut noi fisuri în altarul lăcașului de cult. Biserica Armenească este opera arhitectului Dimitrie Maimarolu (1859-1926) care a semnat și proiectele pentru Palatul Cercului Militar Național și Palatul Patriarhiei.

În 1998, primarul general al Capitalei, Viorel Lis, a semnat autorizația de construcție a Millennium Business Center. Turnul a fost inaugurat în 2006. Trei ani mai târziu a devenit nefuncțional în urma unui incendiu de proporții. „Există o legătură direct proporțională între înălțimea acestui bloc și corupție”, declara Theodor Paleologu, fost ministru al culturii și locuitor al cartierului armenesc.

Carmen Fărcașiu

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut