Civism pentru “a fenta legea”?!

Ilie CĂLIAN

De ani de zile, Traian Băsescu a avut două obiective ale ofensivei populiste: Parlamentul, ca putere supremă în stat, şi partidele politice, ca forme de structurare responsabilă a opţiunilor populaţiei.  Atacurile sale sistematice la adresa politicienilor, de parcă el ar fi cu totul altceva decît un politician, şi-au găsit, desigur, adepţi în rîndul oamenilor nemulţumiţi – pe bună dreptate – de “prestaţia” unora (chiar prea multora) dintre aceş”aleşi”. În paralel, el a manevrat cu abilitate pentru a obţine sprijinul unor “societăţi civile”, ONG-uri, fundaţii, asociaţii, constituite din cîteva persoane care se declară reprezentante ale spiritului civic – şi care încasează bani frumoşi din surse obscure, secrete, adesea dinafara ţării, asemenea unor partide politice care au fost/sînt stipendiate din exterior. Evident, cei care stipendiază aceste “societăţi civile” şi aceste partide     n-o fac fără a urmări un anume cîştig.

În condiţiile în care partidul său, PDL, nu i-a mai putut fi de folos, Traian Băsescu s-a gîndit să-şi creeze o rezervă “civică”, un ONG, o “societate civilă” cu evident scop politic: Mişcarea Populară. De altfel, nepreocupat nicio clipă de faptul că se contrazice pe sine – condamnă partidele şi politicienii – Băsescu s-a hotărît să se impună personal în conducerea partidului “emanat” de această mişcare: Partidul Mişcarea Populară. Paralel cu această iniţiativă “la vedere” a lui Băsescu, se poate observa că face eforturi “subterane” pentru a se apropia de alte “societăţi civile”, de a şi le subordona şi, prin ele, a dirija “strada”, demonstraţiile şi protestele mai mult sau mai puţin (sau deloc!) spontane la Bucureşti şi marile oraşe. (Am sugerat că aceste proteste pot să nu fie deloc spontane, luînd în considerare şi felul în care, din 2004 pînă acum, au fost folosite în alegeri reţelele “de socializare” pentru realizarea unor mobilizări sau demobilizări în folosul unor partide şi persoane. Repet: numai naivii îşi imaginează că aceia care asigură fonduri pentru astfel de “societăţi civile” şi “fundaţii” o fac doar pentru că nu ştiu pe ce ferestre să arunce banii.)

Iată că acum se conturează o situaţie pe care politologii şi sociologii o explică uşor ca pe un caz “de manual”: se organizează proteste pe te miri ce, cu ţinta creării unui potenţial de nemulţumire generală “anti-sistem”, pentru ca apoi să apară un partid care “să culeagă roadele”. Un “distins” sociolog s-a şi grăbit să afirme că “există o conştiinţă în Piaţă” (în Piaţa Universităţii din Bucureşti şi, prin extinderea termenului, din alte oraşe), care ar putea conduce la formare unui noi partid. Nimic rău sau ciudat pînă aici. Eu însumi scriam – referindu-mă la foarte slaba participare la ultimele alegeri, cu motivaţia că “oferta” de candidaţi a nemulţumit -, spuneam că, dacă absenţii la vot  s-ar constitui într-un partid, ar putea ajunge în Parlament cu politicienii pe care şi-i doresc ei. De ce n-ar face-o?! Iată, “distinsul” sociolog consideră că, în ideea că “ar trebui să se nască din această mişcare o nouă clasă politică”, a găsit soluţia: “ar trebui inventat un nou fel de partid, o alianţă de independenţi, pentru a fenta legea”. Păi, dacă un distins” sociolog gîndeşte şi vorbeşte cu un “băiat de cartier”, a cărui principală preocupare este “a fenta legea”, ne putem imagina care ar fi baza morală, etica şi scopul unui astfel de partid.

Trec peste faptul că ideea de partid format din independenţi este o contradicţie logică şi că nu văd ce fel de program coerent ar putea susţine un grup de “independenţi”, pentru a vă aminti că “jmecheria” cu “independenţii” care “fentează legea” a fost deja patentată cînd un grup de parlamentari de la PSD şi PNL au format UNPR, partid parlamentar ajuns în Parlament fără a fi participat la alegeri. Aşadar, nu mai miră pe nimeni şi e normal să te gîndeşti că sursa sugestiei “distinsului” sociolog e aceeaşi: Traian Băsescu.

S-ar putea ca persoane cu memorie bună să-mi amintească mărturisirea unei doamne “civile”  – nici confirmată, nici infirmată de Băsescu – cum că o anume “societate civilă”, observînd că Stolojan nu avea şanse la prezidenţialele din 2004, ar fi determinat schimbarea acestuia cu Băsescu. Că, adică, nu politicienii manevrează “societăţile civile”, ci invers. În principiu, aşa pare. Numai că nici acea “societate civilă” nu era de capul ei: subvenţiile veneau – şi atunci, şi acum – dinafară. Iar dacă e aşa, nu cumva în spatele acestor “mişcări anti-sistem” se află o banală manipulare cu scopul schimbării puterii dintr-o mînă în alta, inclusiv prin posibilitatea de “a fenta legea”?!