Civilizaţia lemnului, civilizaţia icoanei

  Restaurate în cadrul proiectului CONSERVARE – RESTAURARE ŞI PUNERE ÎN VALOARE A BISERICILOR DIN LEMN PETRINDU ŞI CIZER, finanţat prin Mecanismul financiar SEE 2009-2014, bisericile cu pictură interioară din Parcul Etnografic Naţional „Romulus Vuia”, secţia în aer liber a Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca, au fost reintroduse în circuitul de vizitare.

Lucrările de conservare şi restaurare a celor două monumente au fost încheiate la sfârşitul lunii iunie şi au constat în înlocuirea elementelor structurale degradate, refacerea părţilor degradate ale şarpantei, refacerea completă a acoperişurilor, lucrări extrem de laborioase de conservare şi restaurare a straturilor picturale din interior, tratamente contra atacului biologic. Au fost realizate, de asemenea, trotuare perimetrale în jurul monumentelor, pentru eliminarea apelor meteorice.

Biserica din Cizer este, din punctul de vedere al planimetriei, elevaţiei şi calităţilor artistice, unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură de lemn din România. Construită din bârne de stejar, are forma cea mai evoluată a planurilor bisericilor de lemn transilvănene, cu pronaos şi altar poligonal şi naos dreptunghiular. Biserica dispune de un pridvor pe laturile pronaosului şi naosului, cu stâlpi şi 20 de arcade semicirculare, decorate prin crestare şi cioplire. Turnul are un coif octogonal, având la bază o galerie cu arcade semicirculare deschise. Elementele decorative specifice artei lemnului – frânghia, rozetele, brâiele cu dinţi de lup – sunt, în cazul acestei construcţii, admirabil proporţionate. Achiziţionată în anul 1968, biserica a fost reconstruită de Comisia Monumentelor Istorice, Şantierul Transilvania, între anii 1968 şi 1972. Construcţia datează din anul 1773, fiind realizată de Vasile Nicula Ursu, cunoscut sub numele de Horea, una dintre cele mai mari personalităţi ale istoriei românilor.

Biserica din Petrindu Mare a fost transferată în Parcul Etnografic în anul 1966. Potrivit tradiţiei locale, biserica ar fi fost construită în 1612, fiind aşezată în cimitir, pe un deal de deasupra satului, unde a stat până în 1835, când a fost mutată în mijlocul satului. Este realizată din bârne de stejar, având pronaosul şi naosul dreptunghiulare, iar altarul poligonal. Turnul este foarte înalt, având un coif octogonal flancat de 4 turnuleţe. Pictura interioară a bisericii a fost realizată, în anul 1835, de unul dintre maeştrii artei sacre româneşti din Transilvania, Dimitrie Ispas din Gilău. Se cunosc astăzi 14 biserici a căror pictură a fost realizată de Dimitrie Ispas. Biserica din Petrindu Mare a fost ultima mare lucrare a artistului din Gilău, care a încetat din viaţă în anul 1836.