Ciuleni, satul de la poalele Văratecului

În paginile cărții „Ciuleni: Satul de la poalele Văratecului”, semnate cu pasiune și dăruire de Gheorghe-Dragoș Braica, se deschide o fereastră către trecutul și tradițiile unei comunități transilvănene, îmbibate de istorie și adânc înrădăcinate în peisajul cultural al regiunii. Această operă literară, apărută sub egida Editura Școala Ardeleană, reprezintă nu doar o simplă cronologie a evenimentelor, ci o incursiune captivantă în inima și sufletul satului Ciuleni.

Argumentul autorului, prezentat cu o sinceritate plină de căldură și amintiri, conturează nu doar motivația sa personală, ci și legăturile profunde care îl leagă de acest colț de lume. Prin întrepătrunderile genealogice și prin conexiunile emoționale, Gheorghe-Dragoș Braica își asumă cu noblețe misiunea de a reda viața și trăirile comunității sale de baștină.

Prefața semnată de Mircea-Gheorghe Abrudan deschide poarta către înțelegerea adâncimii și importanței acestui demers literar. Se conturează portretul unui autor avizat, familiarizat cu meandrele cercetării istorice locale și dornic să ofere lumii o panoramă completă a vieții și a tradițiilor din Ciuleni.

Structura elaborată a cărții, alcătuită din XIV capitole, revelează meticulozitatea și profunzimea investigației autorului. De la așezarea geografică și până la demografia și tradițiile locale, Gheorghe Dragoș Braica pune în lumină fiecare aspect al vieții comunității, transformând paginile cărții într-o veritabilă poveste a locului și oamenilor săi. Aflăm astfel și aspect importante despre biserica din Ciuleni, Aceasta are origini atestate din secolul al XVIII-lea, a fost inițial construită din lemn de brad în 1707, având hramul „Înălțarea Domnului”. Arhitectura bisericii cuprinde pronaos, naos și un pridvor adăugat în 1899, iar acoperișul a fost înlocuit cu tablă zincată în 1962. Pictura bisericii, realizată în 1859, prezintă influențe brâncovenești și necesită o nouă restaurare. Subiectele iconografice sunt reprezentate prin tablouri mari, iar iconostasul, înnegrit de fumul lumânărilor, cuprinde scene precum „Cina cea de taină” și „Sărutul lui Iuda”. Patrimoniul bisericii include cărți vechi și icoane din secolul al XVIII-lea, păstrate sub custodia Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Aceste artefacte sunt mărturii ale tradiției și spiritualității comunității, păstrate cu grijă pentru generațiile viitoare.

De asemenea, Gheorghe Dragoș Braica oferă informații prețioase și despre școala din Ciuleni, un centru vital al educației în comunitate, contribuind la formarea și dezvoltarea tinerilor din zonă. Aflăm că în perioada domniei împărătesei Maria Tereza și a fiului său, Iosif al II-lea, ideile iluminismului au fost promovate și în societatea românească, contribuind la dezvoltarea unei vieți culturale și a învățământului. Acest proces s-a desfășurat inițial în școlile bisericești, casele credincioșilor și mănăstiri.

Implementarea acestor idei a fost însă dificilă, fiind întâmpinate atât de obstacole materiale, cum ar fi resursele limitate, cât și de rezistența mentalității existente. Anumiți nobili, proprietari de pământ, au încercat să împiedice țăranii să frecventeze școlile, bazându-se pe legi care interziceau copiilor români accesul la educație. Chiar și în cadrul unor dezbateri legislative, precum Dieta de la Alba Iulia din 1624, se evidențiază nevoia de a nu împiedica tinerii să urmeze educația religioasă sau instruirea pentru a deveni preoți, învățători sau diaconi.

La început, majoritatea viitorilor preoți și învățători se formau în mănăstirile din apropierea satelor de origine. În zonă, mănăstirile de la Buteni, Morlaca și Cuteius au avut un rol important în educația tinerilor. Chiar și în Ciuleni, existența unor mănăstiri în apropiere a influențat educația locală, iar Scala Confesionali din Mărgău, înființată în 1776, a avut un impact semnificativ. Pe măsură ce timpul a avansat, a crescut importanța instruirii religioase și morale în școlile confesionale, sub îndrumarea preoților și a autorităților bisericești. Legislația din 1868 a stabilit obligativitatea educației, iar în anii care au urmat au fost introduse ore obligatorii de limba maghiară. În ciuda provocărilor și presiunilor politice, învățământul a continuat să se dezvolte, iar la sfârșitul secolului al XIX-lea, existau deja înregistrări ale elevilor și ale profesorilor din Ciuleni, precum Alimpiu Morariu și Gregoriu Brad, care au activat în domeniul educației locale.

Însă nu doar faptele și datele istorice își găsesc ecou în această monografie. Prin fragmente ale vieții cotidiene și prin portrete ale eroilor locali, Gheorghe Dragoș Braica dă viață poveștilor și tradițiilor care au modelat identitatea satului Ciuleni de-a lungul timpului.

Fotografiile ce înnobilează paginile cărții nu sunt doar ilustrații, ci adevărate ferestre deschise către trecutul comunității. Ele invită cititorul să călătorească în timp și spațiu, să descopere și să redescopere frumusețea și autenticitatea unei lumi care, deși poate părea demultă, trăiește și pulsează în amintirile și tradițiile ce rămân vii în inimile locuitorilor și ale celor ce le-au părăsit meleagurile.

În încheiere, cartea lui Gheorghe-Dragoș Braica nu este doar o simplă cronică istorică, ci o invitație la călătorie, la redescoperirea rădăcinilor și a tradițiilor care ne definesc. Este un omagiu adus locurilor și oamenilor care, prin existența lor, conturează nu doar istoria unei comunități, ci și identitatea unei întregi regiuni. Astfel, prin cuvintele sale, preotul Gheorghe-Dragoș Braica devine nu doar cronicarul unui sat, ci și păstrătorul flăcării sacre a memoriei și identității unei comunități transilvănene.

Mara A. Muntean