Cît de “civile” sînt “societăţile civile”?!

Ilie Călian

M-am liniştit. Mi-au trecut emoţiile, am găsit răspunsuri clare: am citit ce-a grăit Elena Udrea, într-un interviu publicat în cel mai înfocat cotidian băsescian. Nu prea are importanţă că Ponta şi Antonescu par a se fi împăcat, ca şi partidele lor, şi că rămîne bătută-n cuie sprijinirea de către PSD a candidaturii lui Antonescu la preşedinţie. De fapt, nimic nu s-a schimbat: cu înţelepciune, Elena Udrea veghează asupra evoluţiei Dreptei pînă la prezidenţiale. Şi, chiar dacă parcă dă în bobi în legătură cu candidatul acesteia – adică să fie MR Ungureanu? să fie Emil Boc? să fie Cătălin Predoiu? -, un lucru este cert: este nevoie de “sprijinul preşedintelui Traian Băsescu”. Şi pentru a nu mai exista dubii, Elena Udrea a precizat că, în ce o priveşte, ea s-a gîndit să candideze la preşedinţie, dar, în mare modestia ei, nu a luat în calcul alegerile din 2014…

Astea fiind clare, putem reveni la subiectul zilei: Roşia Montană. Pe lîngă manifestaţiile pro şi contra din stradă, pe lîngă dezbaterile din presa scrisă şi electronică şi de postările pe internet, urmează ca tema să fie întoarsă pe toate feţele de către o comisie mixtă a Parlamentului, cu “larga consultare” a specialiştilor şi a feluritelor “societăţi civile”. Se pare, deocamdată, că dintre acestea va lipsi tocmai “Alburnus Maior” – prima înfiinţată, cea mai statornică şi mai bine “dotată”, după cum se ştie, de către multimiliardarul Soros – cel cu democraţiile şi societăţile deschise nu cu cheia, ci cu banii (nu chiar miliarde – nici chiar aşa! -, dar ceva-ceva, pe la felurite ONG-uri, fundaţii şi alte “societăţi civile”).

Dar nici nu e mare pagubă dacă lipseşte de la dezbateri “Alburnus Maior”, întrucît au apărut “pe faleză” alte organizaţii – ecologiste, civice, patriotice etc. -, care au preluat protestele, printre contestatari numărîndu-se, nu întîmplător, organizaţii şi publicaţii din Ungaria sau “Vocea Rusiei”. Doar aşa, în trecere, zic că e ceva putred în afacere dacă vecinii de la Vest şi de la Est se amestecă în treburile noastre. Vreau să zic că prea puţin îi doare pe ei de patrimoniul românesc, de poluare, de catastrofele ecologice pe teritoriul României (gogomănia cu cianurile duse de vînt la Budapesta, ori, de pe Arieş pe Mureş pînă în Tisa, în concentraţii fatale – astea să le creadă naivii). Pe ei, pe cei doi vecini, îi doare posibilitatea ca România să se mai împuterească, oricît de puţin, (adică să reziste mai uşor la felurite şicane). În rest, evident, pe teritoriul României, adică al întregului perimetru apt pentru minerit, se bat inteligenţele marilor trusturi supranaţionale cu naivitatea românească: unii ne flutură dezavantajele şi riscurile ecologice, alţii – binefacerile economice.

Deruta în legătură cu utilitatea sau periculozitatea “Proiectului Roşia Montană” este mare, întrucît cei mulţi dintre cei dornici să se informeze nu au avut acces la informaţii obiective. Cum spuneam, opozanţii au tot interesul să nu se reia mineritul, prelucrarea metalelor şi producţia de utilaj minier – cu efectele lor benefice asupra economiei. Alţii sînt opozanţi doar de faţadă: dacă tot nu au ajuns la aceste resurse, măcar să moară capra vecinului. Repet: “Proiectul Roşia Montană” este doar un element din această complexă luptă – şi are avantajul că “aur” este un cuvînt care înfierbîntă minţile şi provoacă amocul multor oameni. Altminteri, aurul nu este decît o marfă care poate fi vîndută cu folos, ori ţinută în stoc.

Dar mai este o problemă. Din 1990 încoace, viaţa politică românească a mers prost nu doar din cauză că societatea românească nu avea (după epoca partidului unic) experienţă politică, ci şi datorită faptului că pe de lături s-au înfipt felurite ONG-uri, fundaţii, “societăţi civile” – toate concepute, plătite şi conduse dinafara ţării. Lor li s-au adăugat şi generoasele sponsorizări ale unor partide politice de către Budapesta. Ar fi cazul să intrăm în rîndul lumii şi, printr-o lege, să nu mai acceptăm finanţarea partidelor şi ONG-urilor din surse dinafara ţării. Nu de alta, dar, întrucît unii comentatori s-au referit şi la “servicii”, n-ar fi rău să ne întrebăm dacă nu cumva la comanda acestor “societăţi civile” stau nişte băieţi cu ochi albaştri (nu contează  cetăţenia) şi cu grade pe umăr…